Publicat pe Lasă un comentariu

Capitolul 59

El nu exista. Din el nu mai exista decât spaima. El era spaima. El în întregime, din cap până în picioare, nu mai era un om. Din cap până în picioare, era 85 de kg de spaimă care se învârteau cu repeziciune înăuntrul unei carapace de piele tumefiată în care, cândva, locuise chiar el….

Se trezi brusc, fără nici un motiv.

Era noapte.

Poate era deja mort. Trebuia să verifice. Se ridică în picioare și constată că nu îi era foame. Asta însemna că nu trecuseră multe zile de când adormise. Bâjbâi pe perete până găsi întrerupătorul și îl basculă. Camera se umplu de lumina alba a neonului. Rămase nemișcat, cu mâna pe întrerupător. Trebuia să găsească ceva să facă cu el însuși altfel ar fi putut rămâne zile întregi cu mâna pe întrerupător. Nausicaa stătea la masă, așezată pe scaunul de fier și se uita pe cartea de acolo, fără să o fi deschis-o. Dar, pe masă, în afară de carte, se mai vedea acum ceva. Ceva ce nu existase în momentul în care el adormise. Era un pachet înfășurat în celofan. Ținea încă mâna pe întrerupător nehotărât dacă să facă drumul până la masă să vadă despre ce era vorba. Își dădu seama că nu putea să își trăiască restul vieții rezemat de perete ținând în mână un întrerupător

. De aceea hotărî să vadă ce e cu pachetul. Se apropie de masă și văzu că în el era un obiect cumpărat de curând deoarece prin celofanul subțire și strălucitor se distingea o etichetă. Se uită în jurul lui să vadă dacă mai era cineva. Dar nu, în afară de el și Nausicaa, nu mai era nimeni. Se întrebă dacă nu cumva pachetul era de fapt pentru altcineva. Dar, fiind singur în salon, era de crezut că era pentru el. Îl apucă în mâini și trase de celofan până ce reuși să îl rupă. Scoase obiectul dinăuntru. Erau de fapt două. Le apucă pe fiecare în câte o mâna și le lăsă să atârne. Era, evident, treaz. Se trezise de câteva minute. Privi mirat, nevenindu-i să creadă. Și neînțelegând. Erau pijamale. Ținea în mâini o pereche de pijamale noi nouțe. Negre. Cu dungulițe vișinii. Rămase multă vreme cu ele atârnându-i în mâini. Asta ce dracu mai însemna?! Cineva îi adusese o pereche de pijamale noi, negre, exact așa cum și le dorise.

Scrie un comentariu