Când îi atinse bărbia cu mâna, Nausicaa ridică surprinsă privirea spre el. În ochii ei Don Stephano văzu un fel de surpriză care nu era însă o respingere. Semăna mai degrabă cu expresia care apare pe fața cuiva care, mergând pe stradă, simte o durere bruscă și inexplicabilă în corp. Nausicaa nu făcu nimic. Nu schiță niciun gest. Rămase nemișcată cu cartea în mâini și cu privirea ațintită pe fața lui. Don Stephano se gândi că încă nu era prea târziu și că încă se mai putea opri în momentul acela. Să își tragă mâna. Poate că ar fi trebuit să facă un pas înapoi și să se prefacă încurcat sau surprins. Să se întoarcă spre fereastră și să exclame firesc: Ia te uită ce munți frumoși! Dar nu mai putea. Energia care îl împingea către ea era lipsită de orice sintaxă și îi anula logica. Totul se petrecea foarte rapid, ca văzut de pe fereastra unui elicopter care se prăbușește, învârtindu-se. Buricele degetelor de la mâna lui stângă îi atingeau acum pielea fină și caldă a gâtului. Își răsfiră degetele pe gâtul arcuit al Nausicăi palpându-l înfiorat. Îi era îngrozitor de frică. Din clipă în clipă putea să se producă dezastrul. Inima îi bătea atât de tare încât îi veniră în minte cazuri asemănătoare din literatură în care se ajunsese la infarct. Se aplecă înspre ea așteptând în fiecare fracțiune de clipă ca ea să se sperie și să îl respingă cu frică și dezgust. Diferența de vârstă dintre ei era atât de mare încât făcea ca întâmplarea aceasta să pară neverosimilă. Ea avea douăzeci de ani, el avea patruzeci. Ah, gândi el, urma să se producă o rușine. Cum se va mai uita la ea după ce ea îl va împinge dezgustată? Ce cuvinte va găsi să mai spună? Cum va mai da ochii cu Jinia? Nausicaa stătea nemișcată, fără să se împotrivească, cuprinsă parcă de o subită paralizie. Don Stephano o trase încet înspre el iar nările îi ajunseră în firele răsfirate din părul ei roșu. Inspiră adânc încercând să își liniștească inima care îi bătea speriată dar amestecul de mirosuri pe care îl emana Nausicaa nu făcu decât să îi sporească tulburarea. Cu o mână o ținea de după gât iar cu cealaltă, strecurată pe după mijlocul ei, o trase încet către el. Nausicaa se arcui dar nu se mișcă. Don Stephano simți pentru prima oară cum sfârcurile acelea tinere și tari îi ating pieptul prin materialul subțire al cămășii și în același moment își dădu seama că între picioare bărbăția îi tresare puternic și începe să se ridice și să se îngroașe repede. Repede. Foarte repede.
I se părea că visează.
Era cu sânul Nausicăi în gură și credea că visează.
Dar toate lucrurile acelea se petreceau aievea. Fetița lui Don Ligueros de Trabajo, cea care îl privise atât de intens când el o surprinsese jucându-se cu păpușile în iarba înaltă din curtea instituției, era acum în brațele lui, sub forma unei femei tinere. În vremea aceasta, el îi palpa cu o mână șoldurile și fesele. Continuă să sugă din sânul ei și să îl frece dintr-o parte în alta cu vârful limbii. Totul se petrecea într-o liniște stranie, ca într-un film fără sonor. Doar respirațiile lor întretăiate răsunau una în urechile celuilalt, fierbinți și haotice. Când mâna lui Don Stephano ajunse între fesele ei, Nausicaa, parcă speriată, le încordă din nou. Carnea tare aproape că îi prinse degetele lui Don Stephano între ele. O trase cu totul spre el și în momentul în care abdomenul ei se lipi de el, simți cum penisul îi alunecă în sus peste pântecul ei, înspre buric, decalotându-se acolo sub pantaloni. O apăsă până ce trupurile lor se lipiră unul de celălalt. Don Stephano dădu drumul sfârcului din gură și îi căuta acum buzele. Sânul rămase afară din tricou, alb și rotund, țuguiat puțin către sfârc, atârnând peste decolteu ca un fruct de femeie. Ridică ochii iar când privirile lor se întâlniră, ochii ei i se părură tulburi și inexpresivi. Dar, lucrul acesta, în loc să îl descurajeze, dimpotrivă, adăugă la fierbințeala imparabilă care îl cuprinsese. Începu să îi frământe fesele cu poftă și tărie trăgându-i cu putere fundul spre el și apăsându-l peste vintrele lui. Își fixă privirea asupra buzelor ei. Le privi cu intensitate de la câțiva centimetri distanță și simți cum carnea lor tare și strălucitoare îl vrăjea. Trebuia neapărat să le prindă în gură, să le prindă între dinți, să sugă din ele, să le muște. Printre buzele ei întredeschise Don Stephano îi văzu limba, săltând neliniștită în spatele dinților. Din buzele și din limba ei ieșea un miros straniu, de fraged și de comestibil. Nausicaa putea fi mâncată. Își apropie încet gura de gura ei. Din cauza atingerii cu barba lui de bărbat, în clipa în care buzele lui îi atinseră buzele ei, Nausicaa făcu o grimasă ca de durere și închise ochii. O mai privi o clipă pentru a se convinge că ceea ce se întâmpla era real iar apoi, aplecându-se în față, îi cuprinse buzele într-ale lui și începu să o sărute cu o patimă care lui însuși i se părea stranie. Ca și cum ar fi început să o mănânce. Nausicaa se lăsa în continuare în voia lui și din când în când scotea câte un icnet scurt. El îi mesteca buzele groase ca pe o hrană pe care nu putea să o înghită. Își lipise picioarele de ale ei. I se păru că ea începe, încet, să le miște. Nu, de aici, din mijlocul acelui sărut ca o sudură nu se mai puteau întoarce. Nausicaa începea într-adevăr să își miște picioarele. Don Stephano începu să miște din fese, rotativ, frecând penisul de pântecul mic și tare al Nausicăi. O căldură și o plăcere insuportabile treceau din unul în altul în îmbrățișarea aceea din munții Sierrei Nevada. Un bărbat înfricoșat de propria lui vârstă și o tânără fată care avea păstrate în lada recamierului păpușile pe care le admonesta prin iarbă, se îmbrățișau acum strâns. Strâns! Gurile lor, sudate, se absorbeau strâns una pe alta. Strâns. Don Stephano o trăgea spre el cu putere. În mod cu totul inexplicabil, cum stătea ea arcuită în strânsoarea lui Don Stephano, Nausicaa încă ținea în mâna dreaptă, atârnată pe lângă corp, deschisă, cartea pe care o luase din raft. Dintr-o dată Don Stephano o ridică de la podea și, cu ea în brațe, se îndreptă către canapeaua de lângă perete. Nausicaa păru că se împotrivește puțin, însă neconvingător.
Don Stephano ajunse lângă canapea și, cu ea în brațe și cu limba încă învârtindu-se în gura ei, se trânti cu ea acolo de-a curmezișul. În cădere, fustița ei minusculă se ridică dintr-o parte peste șold și îi dezvelea acum în întregime fesa dreaptă. Se vedea, rotundă și strălucitoare, în oglinda de pe peretele cu raftul de cărți peste care, fugitiv, Don Stephano trecu cu privirea. Exact ca în ziua aceea fierbinte când, într-un cimitir de la o margine de lume, Nausicaa, se aruncase în coșciugul lui Don Ligueros de Trabajo pentru a-i încetini plecarea de pe lumea asta, și își dezvelise coapsa și șoldul. Fulgurarea aceasta scurtă a zilei din cimitir îi aduse în minte toata fierbințeala pe care o simțise atunci și care se adăuga la cea de acum.
I se păru că trăiește un moment sacru.
O întâmplare neverosimilă.
O șifonare magică a timpului care îi modifica până la incomprehensibil realitatea prezentă. Doar că de acolo, din această neașteptată crevasă a propriei lui istorii în care căzuse pe neașteptate, Don Stephano nu dădea nici doi bani pe incongruența aceasta temporală și continua să o sărute cu disperare pe Nausicaa. Își strecurase mâna pe sub fustița ei neagră și cu degetele îi pipăia și îi mângâia partea interioară a picioarelor. Acolo unde se adunau în coapse, picioarele Nausicăi se curbau frumos luând forma a două fructe lunguiețe care se uneau pentru a-i forma fundul și pântecul. Simți sub palma cu care îi mângâia picioarele materialul fin al chiloților pe care îi purta Nausicaa. Trecu cu mâna peste ei și atunci simți sub degete umflăturile mici ale labiilor și șanțul dintre ele. Erau umede. Erau fierbinți și umede. Nausicaa se trase înapoi, vrând să evite atingerea lui în partea aceea atât de intimă dar mâna lui veni după ea și continuă să o atingă acolo. Degetele îi urmau contururile umezi ale feminității ei. Nausicaa icni și își lipi picioarele strâns, prinzându-i degetele între ele. Însă nu încercă să se tragă din strânsoarea lui și nici nu îl împinse. Buzele lor se prinseseră unele de altele așa cum se prind cele două părți ale unei răni când se vindecă, într-un întreg, înăuntrul căruia limbile se căutau, se găseau, se jucau, își frecau vârfurile și se încălecau una pe cealaltă. Și cu cât se frecau și se atingeau mai mult, cu atât el simțea mai mult nevoia de a o înghiți cu totul. Observă cu coada ochiului cum tot ceea ce făceau pe canapeaua de lângă perete, se reflecta în oglinda de pe peretele opus. Își simți degetele ude acolo între picioarele ei. Îi apucă elasticul chiloților și începu să îl tragă încet, încet, în jos, peste fesele Nausicăi. Ea simți și tresări. Dădu drumul cărții din mână și, cu o mișcare rapidă, apucă și ea de elasticul chiloților încercând să oprească alunecarea lor. Don Stephano trase în jos. Nausicaa trase în sus. Don Stephano trase din nou de ei în jos, încet, fără să forțeze și de data aceasta bentița de elastic negru rămase undeva la mijlocul fesei, marcând granița dintre două lumi. După alte câteva secunde Don Stephano trase din nou de chiloți și de data aceasta, deși încă se împotrivea, Nausicaa le dădu drumul iar el îi trase de pe șoldurile ei în lungul coapselor apoi peste genunchi și peste pantofii ei negri. Chiloțeii negri ai Nausicăi căzură pe dușumeaua murdară, lângă canapea.
Era acum goală de la brâu în jos și lipită de Don Stephano. Fustița neagră i se ridicase și se mototolise ca o curea în jurul mijlocului. Ținând-o încă strâns pe după umeri cu o mână, cu cealaltă încercă să își desfacă nasturele de la pantalonii cu care era îmbrăcat. Din cauza emoției nu reuși. Poate și pentru că se îngrășase iar pantalonii stăteau acum mai strânși pe el. Bâjbâi. Dacă ar fi intrat cineva în cameră? Tatăl său, de exemplu. Sau cineva din partea Senioriei. Sau chiar Jinia. Ce stupid, ce stupid! Degetele îi tremurau pe nasturele metalic în timp ce dedesubt, în chiloții lui deveniți brusc neîncăpători, penisul se zbătea ca o vietate prinsă la un capăt în carnea dintre picioare și liber, bubuind ca o limbă de clopot la celălalt capăt. În sfârșit reuși să desfacă nasturele. Sub presiunea de dinăuntru, fermoarul se deschise singur. Din cauza erecției maxime, capul gros și rotund al penisului ieșise din chiloți și privea agitat și roz peste betelia chilotului la fel ca un om care privește curios peste un gard. Mișcă din fese încercând să tragă în jos pantalonii și să scape de ei. Încet, încet pantalonii îi alunecară și îi ieșiră de pe fund. Apoi, cu o mișcare rapidă și-i trase cu totul și îi lăsă să cadă pe podea, peste chiloții Nausicăi. Puse amândouă mâinile pe fesele Nausicăi și o trase cu putere peste el. Simți cum pielea fina a penisului i se atinge și se freacă de pielea de pe abdomenul ei. Se mișcă și se frecă acolo amplificându-și pofta și plăcerea. Nausicaa închisese ochii și se lăsa în voia mișcărilor lui, dusă parcă în altă lume, tresărind scurt atunci când Don Stephano o atingea în anumite locuri. În momentul în care scoase chiloții, eliberat, penisul țâșni ca un animal sălbatic și rămase drept și țeapăn. Ridică piciorul, se sprijini într-un cot și într-un genunchi și ajunse deasupra ei. De acolo de deasupra ei o privi în ochi și ea la rândul ei îl privi în ochi. Începu să își miște partea de jos a trupului ca să se potrivească în așa fel încât capul penisului să găsească intrarea dintre picioarele Nausicăi. Făcu lucrul acesta de câteva ori reluând mișcarea dar nu reuși. Simți că transpiră. De fapt ceva nu părea în regulă. Nausicaa nu desfăcea picioarele. Da, deși se afla deasupra ei, gata să intre în ea, Nausicaa nu desfăcea picioarele. Don Stephano încercă să o ajute forțându-i el însuși picioarele cu un genunchi, dar Nausicaa se împotrivi. Se lăsă peste ea până când simți cum penisul îi atingea pubisul și smocul mic și scurt de păr de pe el. Trebuia acum doar să se tragă puțin mai spre în jos și apoi, împingând de fese din nou în sus, să o depărteze, să o deschidă. Pe urmă, prin umezeala ei fierbinte și udă, să alunece înăuntru și să o pătrundă. O apucă de picioare cu mâinile și încercă, mai mult sugerând, să le desfacă. Dar ea se smuci. De acolo, de sub greutatea lui, spuse înfundat, privindu-l în ochi.
– Nu.
Apoi Nausicaa adăugă încet:
– Stai puțin.
Și îl împinse într-o parte. Doar cât să își poată face loc pentru a-și ridica capul. Speriat, crezuse că totul se terminase și rămase nemișcat, paralizat, călare pe ea. Însă Nausicaa, privindu-l în continuare în ochi, începu să își poarte mâna peste pieptul lui. Îi desfăcu cei doi nasturi care mai erau încă încheiați și își vârî mâna înăuntru cămășii lui. Apoi mâna ei îi alunecă în jos, peste abdomen, încet, într-o mângâiere fierbinte. Palma ei mică și delicată îi trecea deschisă peste abdomen și ardea. Coborând încet, mâna îi ajunse și mai jos. Tresări simțind cum unghiile ei îi atingeau pielea fină și întinsă la maxim de pe capul penisului. Gemu de plăcere. Testiculele i se umflaseră și începeau să îl doară. Nausicaa îl împinse cu mâna stângă în sus, pentru a face loc celeilalte mâini și dintr-o dată degetele acesteia ajunseră pe penisul lui. Îl cuprinse în palmă. Îl strânse ușor și începu să îl mângâie în sus și în jos încet. Don Stephano gemu și închise ochii. Nu numai că plăcerea era insuportabilă, dar ceea ce se întâmpla era ireal. Că Nausicaa îi luase în mână membrul lui tare ca un fier și îl mângâia cu delicatețe. Nausicaa continua să frece încet, adăugând acum și cealaltă mână, încercând parcă să vadă dacă îl putea cuprinde pe circumferință între degetele ei mici. Don Stephano rămase nemișcat deasupra ei, cu picioarele desfăcute și cu penisul în mâinile ei întărit ca o piatră. Ea îl ținea cu ambele mâini și îl freca în sus și în jos uitându-se țintă la el. Capul roșu, umed și lucios apărea și dispărea între degetele ei iar Don Stephano gemea încet și regulat, în ritmul în care ea îl mângâia. Ceva insuportabil începea să i se colecteze în vintre și să îi ardă țesuturile. Începu să se gândească cu groază că în curând va ejacula și o va împroșca toată pe față, pe tricou. Și chiar când crezu că va exploda și că din el va ieși sperma plesnind ca o șampanie, Nausicaa făcu un alt lucru neașteptat. Lăsă penisul lui din mâini, îl împinse într-o parte forțându-l să se răsucească și să descalece de pe ea, iar ea se ridică în șezut pe marginea canapelei. Don Stephano rămase amețit, în genunchi, lângă ea. Nausicaa își apucă tricoul de tiv și îl trase peste cap. Nu purta nimic pe sub el așa că sânii ei rotunzi și mari, eliberați, țâșniră brusc înainte. Era acum goală, doar fustița aceea neagră, mototolită și strânsă deasupra șoldurilor mai amintea de cum fusese îmbrăcată cu câteva minute mai înainte. Făcu din nou ceva neașteptat: se trase spre marginea canapelei și coborî de pe canapea. Don Stephano o urmărea încercând să înțeleagă ce voia să facă. Nausicaa se întoarse cu fața spre el și rămase în picioare numai o clipă, parcă înadins ca Don Stephano să îi poată vedea și admira în întregime trupul ei minunat. După care privi în podea pentru a-și alege un loc curat, își puse mâinile pe coapse, flectă genunchii și îngenunche chiar acolo lângă marginea canapelei. De acolo îl privi din nou în ochi. Părul ei roșu, ciufulit în toate părțile, ochii ei negri și uleioși care îl fixau, umerii perfect rotunjiți și sânii fermi și cu sfârcurile în vânt, o făcea să semene cu o păpușă perfectă. O femeie uluitor de frumoasă. Se uită la ea serios și încordat, fără să spună nimic, ca înaintea unei execuții. O clipă avu impresia că Nausicaa zâmbește. Dar nu, nu putea fi așa, ea nu zâmbea niciodată. Și atunci Nausicaa ridică o mână de pe coapsă și, cu degetul arătător îndoit, exact așa cum chemi un copil, îi făcu semn să vină către ea. Don Stephano veni în genunchi spre marginea canapelei. Ea era așezată pe podea în genunchi, cu picioarele puțin depărtate, cu o mână rezemată pe o coapsă, cu cealaltă întinsă spre el. Îi făcu semn să se așeze în fața ei. El se așeză cuminte pe marginea canapelei chiar acolo în fața ei, cu picioarele desfăcute. Dintre picioarele lui penisul se ridica spre tavan drept și țeapăn, întins la maximum. Începu să tremure. Poziția în care se aflau în clipa aceea îl făcea să creadă că urma să se întâmple ceva de neimaginat. Și, într-adevăr, în clipa următoare, Nausicaa întinse mâna și îi prinse în ea penisul. Mâna ei mică nici nu îl putea cuprinde în întregime. Începu să îl frece în sus și în jos descoperindu-l și acoperindu-l. Don Stephano gemu. Ea se apropie și mai mult și intră pe jumătate între picioarele lui. Se uita acum fix, parcă fermecată, la capul roșu și aprins care apărea și dispărea în mâna ei în ritmul în care îl freca. Apoi Nausicaa desfăcu ușor buzele și se aplecă înspre penis. Se opri cu gura la doi centimetri de el continuând să îl frece. Don Stephano îi simțea respirația fierbinte acolo, pe pielea aceea subțire. Nausicaa desfăcu și mai mult buzele dar nu făcu nici o mișcare. Scoase vârful limbii și le plimbă în lungul lor, umezindu-le. Se uită intens la penisul lui Don Stephano și apoi, fără grabă, se lăsă să alunece în față cu gura deschisă. Capul penisului ajunse pe buzele ei întredeschise iar ea se apăsă în el. Deși ar fi putut deschide gura mai larg, Nausicaa se apăsă în penis făcându-l să îi alunece în gură forțat printre buze. Don Stephano, simțind căldura din gura Nausicăi, gemu ca un animal. Umerii și picioarele începură să îi tremure încet. Nausicaa se oprise în poziția aceea, cu buzele strânse făcute roată în jurul capului. Se oprise la mijlocul lui, acolo unde avea circumferința mai mare și acum stătea nemișcată cu el în gură, ca într-un stop cadru. La fel și mâna cu care îl ținea rămăsese nemișcată. Don Stephano era convins că visează. Între picioarele lui se afla acum o Nausicaa cu părul roșu și ciufulit care îi apucase cu o mâna testiculele iar în buzele încleștate ale gurii îi ținea penisul pe jumătate înghițit. Își lăsase păpușile deoparte în iarba înaltă iar acum sugea dintr-un fruct zemos care părea să îi placă în mod deosebit. Nemișcarea ei nu dură însă mult. Brusc, se lăsă și mai mult în penis forțându-l să intre mai adânc în gura ei mică. Apoi Don Stephano simți cum Nausicaa începe să sugă din el, acolo, în adâncul gurii. Simțea cum cerul gurii ei se lasă pe partea aceea a penisului presându-l pe partea din spate a limbii și mulgându-l ca pe un sfârc gigantic de animal. Își puse mâinile pe genunchi pentru a-și opri tremurul și o urmărea halucinat. Umerii ei, brațele ei, șoldurile ei rotunde, coapsele ei, totul era perfect la ea. Plăcerea dintre picioarele lui avea să plesnească. Simțea că în curând plăcerea va erupe din el într-un jet lung și puternic. Nausicaa îl mastica încet și continuu. Cu mâna îi freca axul gros în lungul lui. Don Stephano simți cum de undeva de pe spinare începe să îi curgă un lichid încins și vâscos. Cum îi ajunge între picioare, cum îi trece turbulent prin testicule și cum, dogorind ca un fier roșu de însemnat animalele, îi urcă pe canalul gros de pe burta penisului. Gemu. Gemu tare. Dintr-odată țâșni în picioare arcuindu-se și încordându-și toți mușchii. Nausicaa știa ce urmează și strânse gura și mai tare. Don Stephano se îndoi ca un arc. Simți cum sperma țâșnește din el ca o flacără. O dată. De două ori. De trei ori…. Nausicaa icni dar nu deschise gura. Don Stephano urlă, apoi începu să tremure în spasme și să scoată un fel de grohăieli animalice. Nausicaa ținea gura încă încleștată. Cu mâna stângă îi freca testiculele între degete, încet, parcă pentru a scoate din ele tot ce conțineau. Sub pleoape îi apăru modelul acea geometric de puncte roșii și albe. Rămaseră o vreme așa în poziția aceea, de parcă așa trebuiau să trăiască. Don Stephano, după ce se mai scutură o data, cuprins de friguri, deschise ochii. O privi și se aplecă înspre Nausicaa. Ea dădu drumul penisului, înghiți de câteva ori, se șterse cu dosul palmei peste gură și ridică privirea spre el. El o cuprinse de subsuori și o ridică. Amețit, o cuprinse cu dragoste pe după umeri, o trase la el și o sărută. Ea se lăsă în voia lui și amândoi alunecară din nou pe canapea. Care va să zică Flaa supraviețuise nopții aceleia. Se uită la ea intens încercând să vadă pe fața ei un semn, cât de mic, de premeditare sau de prefăcătorie. Dar ceea ce văzu acolo îl sperie de-a binelea și îl cutremură. În ochii ei citea exact, dar EXACT aceeași nedumerire pe care o citise cu ani în urmă în ochii copilei lăsată să se joace singură în curtea instituției. Se uita la ea și deja știa că se va îndrăgosti iremediabil. Trupul ei frumos și curat ca laptele se lipise în întregime de cel al lui Don Stephano și împreună, priviți din tavan, păreau o singură ființă. Apoi, în timp ce o legăna, el simți că ceva îl înghiontește în umăr. Se mișcă și scoase de acolo o carte. Era o carte mare, ca pentru copii, subțire și cu multe ilustrații colorate. Cea din care citise Nausicaa. O scoase și o aruncă mai într-o parte ca să o poată ține în brațe în voie. Cartea zbură prin aer și ateriză pe o pernă aflată la capătul canapelei, deschisă. Din întâmplare Don Stephano își aruncă ochii pe ea. Pe coperta ei jerpelită se vedea un titlul scris cu galben pe un fond negru.
Citi și tresări: „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.
***