Astăzi era vinerea viitoare iar eu abia mă întorsesem de la Irene. Stătusem o noapte și jumătate. Am găsit-o așteptându-mă la Weststatsjon cu o sacoșă mare în mâini și cu părul prins într-o codiță. Când m-a văzut s-a luminat la față și s-a emoționat. Știu că s-a emoționat pentru că eu simt imediat emoțiile oamenilor.
Acum, când Partenia urma să vină la mine, trebuia să îi spun. Jurasem să îi spun mereu adevărul. Dar nu știam cum. Și mă temeam de reacția ei.
– Am să îți spun un lucru important pe care l-am făcut azi, i-am scris. Dar nu acum, că știu că ești prin oraș. Am să îți scriu mai pe seară, când ajungi acasă.
– Ce, Doamne, ai mai făcut? a răspuns ea imediat.
– Ceva important. Pentru mine. Pentru noi.
– Spune-mi! Ce ai făcut?
– Un lucru pe care nu l-aș fi făcut dacă nu as fi fost convins că dragostea mea pentru tine este adevărată.
– Spune-mi!
– Să îți spun acum?
– Spune-mi, da! Nu mai mă ține!
– Bine, hai că îți spun.
– Uf, ce nesuferit ești! Spune odată!
Oricum aș fi început, tot nu era ușor.
– Bine.
– Ce bine? Spune!
– Știi că pe mine mă vizita o doamnă dintr-o insulă din Oceanul Atlantic care venea în țară de vreo două ori pe an și stătea câte trei-patru zile de fiecare dată.
– Da.
– Și stătea la mine.
– Da.
– Și aveam relația asta de câțiva ani.
– Da.
– A venit și acum.
– Când?
– Ieri.
– Cum?!
– Aseară pe la miezul nopții a aterizat.
– Unde a aterizat?
– Pe aeroport.
– Și?
Nu era deloc ușor. De la mine povestea aceasta se vedea într-un fel. De la ea însă, se vedea altfel.
– Dar eu m-am uitat în sufletul meu și am meditat. Și m-am gândit la tine si la dragostea mea pentru tine. Și la dragostea ta pentru mine. Și am simțit ca dragostea noastră este adevărată si pentru dragoste adevărată merită să fac orice. Si atunci nu m-am mai dus să o iau de la aeroport.
– Deloc?
Asta ce fel de întrebare era?
– Deloc.
– Dar tu știai că vine la tine? Adică era plănuit dinainte?
– Da. De câteva luni. La fiecare venire, făcea niște socoteli pe calendar si spunea când poate să vină următoarea dată.
– Aha!
– Trebuia să merg să o iau din aeroport si să venim împreună la mine acasă. Dar am simțit că nu mai pot să fac lucrul acesta și că nu trebuia să îl mai fac. Și atunci am luat hotărârea să întrerup și să termin legătura cu ea.
– Si ea ce a spus? Unde a mers azi noapte? Nu te cred! Mooor!
– Păi de ce nu mă crezi, bobule?
– Așa, că nu te cred.
– Vrei să îți trimit ce am vorbit cu ea?
– Trimite-mi!
Am căutat fragmentul în conversația pe care o avusesem cu Partenia și i l-am trimis:
”Am aterizat dragul meu ! Ce urât e să ajung aici și tu să nu fii în aeroport !
De ce trebuie să fie așa ?? De ce nu poate fi frumos ? Așa se poartă un bărbat cu o femeie care vine de la 3000 de km ca să-l vadă ? Eu sunt dezamăgită, sincer îți spun și dezamăgirea e mai mare decât bucuria pe care o simțeam până acum!!
– Și eu cred ca e mai bine să încheiem aici.
– Spune-mi un motiv… De ce ?? De ce nu mi-ai spus mai devreme , să nu mai cheltui atâția bani. Am făcut rezervare la mare, la bilete la avion! Știi cât de greu este! De ce n-ai zis înainte? Eu am venit doar pentru tine!
– Îmi pare nespus de rău și iți mulțumesc din suflet pentru tot ce ai făcut. Ești un om deosebit. Dar lucrurile se termină aici! Am pe altcineva care e foarte important pentru mine.
– Și eu, ce să fac acum aici ? Nu știu ce să fac în țară fără tine…unde să mă duc până joi? Ce fac cu biletele de avion? Ce fac cu rezervările? Trebuia să-mi spui, ca să nu mai vin !! Plâng si sufăr!! Chiar nu meritam. Am o jumătate de valiză de cadouri pentru tine, ce să fac cu ele ???”
– Mă ia amețeala! Asta e doar ce ai vrut tu să transcrii. Ce ai vrut tu să-mi arăți. De unde să știu eu că asta e tot? Să-mi faci un screenshot!
Nu mă credea? De ce nu mă credea?!
– Nu pot, sunt pe desktop.
– Și ce dacă? Faci cu telefonul poză la desktop! Faci o poză ecranului.
– Ok, încerc.
– Doamne Dumnezeule! Eu nu știam că ea e îndrăgostită de tine.
– Este… cred ca da…
– Dar era vorba că va vedeți astăzi și eu nu știam nimic. Chiar dacă nu ai așteptat-o, tu totuși nu mi-ai spus nimic.
– Păi nu îți spun acum? Așa era în înțelegerea inițială, cu vreme în urmă, când a făcut ea socotelile.
– Simt că nu mai am nici o putere.
– Am făcut un lucru foarte delicat și dureros, Irene. Dureros și pentru mine și pentru ea. Dar foarte important pentru noi. Am făcut ceea ce trebuia. Să fiu curat și să pot să te privesc în ochi.
Dar ea se ambala.
– Tu nu înțelegi că eu nu știam că relația asta a ta e atât de serioasă? Trebuia să mă gândesc si eu că o femeie nu vine de la atâția km pentru un bărbat doar pentru sex. Gata! Nu mai sunt bună de nimic! Mi s-au blocat creierii și sunt șocată!
– Unde ești?
– La metrou. M-am așezat. M-a luat amețeala.
Și apoi a dispărut. Am așteptat să apară din nou online dar nu a mai apărut. M-am speriat și m-am gândit că fără ea am să mor.
***