Ziua a cincea, foarte devreme
Irene se uită câteva secunde la sexul meu și apoi îl dă cu mâna într-o parte. Pare sătulă.
– Mie îmi ajunge, zice, rezemată într-un cot pe pat, ciufulită și cu plapuma trasă până la jumătatea șoldurilor. Mi-am făcut plinul. Nu mai pot.
Zâmbesc.
Ea e practică și mă avertizează, numeric:
– Eu am avut cinci orgasme! Dacă tu nu te-ai rezolvat, e treaba ta. Ești pe cont propriu. Eu peste trei ore mă trezesc ca să mă duc la job.
Și după ce mai zice asta, trage plapuma peste umăr, se întoarce hotărâtă cu spatele la mine și își îndeasă capul în pernă.
Trebuie că era spre dimineață.
Am adormit cu mintea într-o lume care nu avea nimic în comun cu lumea aceasta și peste câteva ore m-am trezit într-o lume în care mă durea capul îngrozitor iar mâinile îmi erau de plastilină. Aveam picioare de cârpă, pleoapele îmi erau grele iar lumina mă durea. Și, prin ceața aceea murdară cu care mahmureala îmi astupa mintea, mi-am amintit că Irene spusese că în seara aceea trebuia să mergem la biserică pentru că venea Maica Ieronima. Și trebuia să îmi găsesc niște haine decente închise la culoare.
Fir-ar el să fie de vin Chablis!
***