Adună-mă cu buzele nopţii
şi cu vorbele ei
şi apoi
calculează-te pe tine până la doi,
spunea femeia
aşezându-se peste somnul meu.
Tocmai expir
al doilea număr,
deschide gura să cresc in tine
ramură de trandafir
inlăuntrul altei ramuri de trandafir,
spunea ea.
Desfă-ţi somnul
în nesfârşite fâşii de mătase
şi catifea
în care să mă prind
ca intr-o plasă de peşte.
Cu mine de vânt
recalculează-te.
Ah, am strigat înmugurind prin somn
de parcă ceream ajutor,
aud cifra 2 din cifra 1
cum se rupe şi creşte
în trupul meu de pamânt
pe o margine abruptă de nor.
***