Irene suferea de gelozie la fel cum suferă un om de dureri la picioare, la dinți sau la alte părți din corp. Și singurul tratament care o putea liniști era să îi spun cât mai des că o iubesc și să o asigur că în viața mea nu mai era nimeni, absolut nimeni, căreia să îi dau vreun pic de atenție.
În fragilitatea acestei femei, care îmi venea până la umăr, trăia o ființă stranie și pofticioasă, crudă și totalitară, care nu ieșea la lumină și nu se putea dezmierda decât în dragoste necondiționată. Iar gelozia ei era la fel de acut anticipativă pe cât era și bolnăvicios de retrospectivă.
Adică gelozia ei se întindea înapoi în trecutul meu și le cuprindea pe toate femeile care trecuseră prin istoria mea.
Citise ea o povestire pe care o publicasem cu ani în urmă într-o revistă, în care personajul masculin era într-o vacanță la mare și nu putea să facă amor cu o femeie întâlnită acolo pentru că era bântuit de fantoma toxică și a unei iubiri din trecut care îi castra prezentul. Și din momentul în care citise povestirea aceea, Irenei îi intrase în cap ideea că personajul acela eram eu și că eu iubeam de fapt pe altcineva. Și că din cauza asta pe ea nu o pot iubi suficient, pentru că locul fusese deja ocupat de o altă femeie, cu multă vreme în urmă.
– Bună dimineața, bobule! Ești la cafea?
Dar ea are altceva în minte
– Ia zi, câte femei te-au mai contactat în ultimele 24 de ore? Și care dintre ele?
– Niciuna.
– Niciuna, niciuna?
– Niciuna.
– Dar pe whatsapp cu cine vorbești? Hai, spune repede!
Mi-o închipuiam cu ochii încă lipiți de somn, tastând cu gelozie matinală și îmi era dragă.
– Pe whatsapp? Când?
– Păi azi. Nu ai vorbit cu nimeni azi pe whatsapp?
– Nu vorbesc cu nimeni. Uneori mai îmi trimite sora-mea câte un mesaj pe whatsapp sau vreun cititor câte o părere.
– Dar ieri?
– Cu nimeni.
– Am înțeles. Vrei să ne vedem?
– Da.
– Mi-e dor de tine!!
– Și mie de tine, foarte tare. Din ce în ce mai mult.
– Si mie…
– Scumpa mea, am să te strâng la piept de o să te rup în două, așa de dor îmi e de tine.
– Foarte bine, să mă rupi în două.
– Si pe urmă te pun repede la loc.
– Bărbosul meu scump și drag.
– Da, bobule, așa de dor îmi e de tine. Sa te iubesc în fel si chip.
– Și mie de tine, bărbosule. Foarte dor îmi e.
– Nu mai e chiar așa de mult. Peste trei săptămâni ne vedem.
– Da. Dar trei săptămâni e foarte mult.
– Scumpa mea, te iubesc!
– Și eu pe tine! Mult! Mult! Îmi vine să plâng de cât demult te iubesc!
Replica asta era să mă facă și pe mine să plâng. Am schimbat repede vorba. Știam că se apucase să citească una din cărțile mele.
– Nu te-ai lăsat până nu ai terminat cartea? Sau nu am înțeles eu bine?
– Nu m-a lăsat ea pe mine.
– Înțeleg din asta că ți-a plăcut.
– Am trăit-o, da.
– Sunt bucuros. A fost o idee bună, înseamnă, să o citești.
– Asta încă nu știu. O să o citesc si pe cealaltă cât de curând și mai văd eu. Știi de ce m-a cuprins așa o gelozie?
– Nu. Spune-mi!
– Pentru că eu întotdeauna am vrut să fiu femeia cuiva cu totul. Și nu am fost niciodată. Și nici de acum încolo nu o să fiu. M-a atins cartea asta în toate punctele sensibile ale relațiilor pe care le-am avut. Am prevăzut asta. Ca o să îmi dezgroape iar toate din mine.
– Pe cine te-a cuprins gelozia? Pe cine ai devenit geloasă?
– Pe toate femeile tale.
– Dar în carte personajul iubește o singură femeie.
– Da. In carte. Dar tu ești real. De fapt, e mai mult invidie.
– Dar… oricât ți s-ar părea de nefiresc, neobișnuit, incredibil, imposibil, eu sunt, totuși, cu tine. Tu ești femeia care m-a populat total. La care mă gândesc, care îmi captează tot interesul. Ești invidioasă și pe tine?
– Știi de ce sunt așa de invidioasă? Pentru că exact pentru ce am luptat eu toată viața până acum, o alta a avut.
– Înțeleg. De fapt, te înțeleg foarte, foarte bine. Să dormi bine, bobule mic!
– Te îmbrățișez iubitul meu. Ești tot ce am mai scump pe lume. Mi-e dor de tine. Foarte dor. Vreau să fii aici cu mine. Să te muți aici.
Citeam și nu îmi venea să îmi cred ochilor. Simțeam că plutesc și visez.
– Ești iubita mea si vrei să ne mutăm amândoi? Atunci e grozav!
– Da. Sunt iubita ta si vreau din tot sufletul să ne mutăm împreună. Te iubesc mult. Iubitul meu. Ești numai al meu.
Ai înțeles? Numai al meu!