Capitolul 31Ziua a treia, după amiaza
M-am trezit ca la o alarmă cu sirene pe timp de noapte. Lipseam de undeva și simțeam lucrul acesta acut, de parcă mă tăiasem pe braț. M-am ridicat buimac, convins că trebuie să plec, chiar dacă încă nu știam unde. Somnul chimic e mai vâscos și mai lipicios decât cel natural și iese mai greu din corp. Eram treaz, dar mi-au trebuit câteva minute să reintru în aceeași realitate din care plecasem adormind.
Aveam două mesaje. Mi-e dor de tine, spunea ea, în primul. Mi-e foarte dor de tine, spunea în al doilea. M-am spălat cu apă rece, mi-am schimbat tricoul și puloverul, mi-am pus bocancii și am ieșit pe stradă cu același sentiment acut că lipsesc de undeva. De undeva unde era o chestiune de viață și de moarte să mă aflu.
Ca și cum biografia îmi era pe sfârșite iar eu încă lipseam din Paradis.