Visa ceva erotic. Mergea pe o șosea iar o femeie îmbrăcată într-o rochie scurtă și largă de vară mergea alături de el. Sexul lui, în erecție totală, era ieșit din pantalonii albaștri pe care îi purta descheiați la prohab iar femeia care mergea cam cu jumătate de pas înaintea lui îl ținea în mâna ei. Atingerea ei era delicată și plăcută iar Don Stephano gemea la fiecare pas. Femeia mergea înainte, picioarele ei frumoase și fundul ei rotund se ghiceau ademenitoare prin țesătura rară a rochiței care se înfoia în vânt. El o urma gemând de plăcere și întrebându-se, cu o parte a conștiinței care nu era încă afectată de dorință, încotro îl trăgea femeia aceea pe care nu o cunoștea. Femeia se opri fără să se întoarcă însă cu fața spre el. Trecu doar în cealaltă parte a lui și schimbă mâna cu care îi atingea și mângâia sexul. Știa că visează. Deschise ochii. Îi închise la loc, prinzând în extremis mâna femeii încă pe sexul lui. Simți cum visul se subțiază și se destramă. Deschise ochii din nou în mijlocul plăcerii.
Văzu tavanul alb.
Punctele negre de pe tavan. Clipi. Își simți umerii înghețați. Trase peste cap cearceaful și închise din nou ochii cu gând să mai doarmă împreună cu femeia aceea. Femeia dispăruse. În zare se vedea un pod. Se uită după ea, pofticios. Nu mai era. Deschise din nou ochii și atunci, brusc, azvârli cearceaful de pe el și sări în picioare. Își amintise: pasărea de apă! Flaa. Dumnezeule! Pariul pe care îl pusese. Acum era momentul să vadă ce se întâmplase cu pasărea și să își cunoască viitorul. Conștiința acestui lucru îl paraliză. Rămase în picioare lângă canapea, fără curaj. Dacă murise? Dacă pasărea murise? Dumnezeule, cât de necugetat fusese! Ce o să se facă dacă pasărea murise?
– Flaa! strigă el încet.
Dar din casă nu se auzi nici un fel de zgomot. Îndrăzni să se uite în stânga și în dreapta dar nu văzu nimic.
– Flaa, strigă el din nou, fără prea mult curaj, simțind că îl trec fiorii.
În sfârșit, se ridică în picioare și făcu câțiva pași uitându-se peste tot. În spatele canapelei, în spatele oglinzii. Se duse la birou, se uită în spatele calculatoarelor, al imprimantelor și monitoarelor. Nimic. Se duse în baie. Dar pasărea nu era nici în baie. Reveni în cameră și atunci văzu ușa deschisă spre balcon. Pe covorul vișiniu, chiar la un pas de ușa deschisa a balconului se vedea un găinaț albicios. Dădu repede ușa de perete și ieși în balconul minuscul din care se vedeau atât de frumos apusurile. Nu era nici acolo. Se uită peste balustrada de protecție a balconului, jos, pe trotuar dar nici acolo nu se vedea nimic. Se întoarse agitat în cameră. Unde era pasărea? Și, ce se întâmplase cu ea? Unde era pasărea?
O mai căută minute bune, dând totul la o parte și răscolind tot ce putea fi răscolit acolo în locuința lui în care, oricum, totul era deja răscolit. Dădu la o parte chiar și cărțile din rafturi. Dar nu o găsi. Pasărea nu era acolo. Nu mai era acolo.
Se opri și se așeză bulversat pe marginea canapelei cu privirea pierdută. La așa ceva nu se așteptase. Acum asta ce urma să însemne?
Porni, mecanic și fără nici un înțeles, televizorul.