– Dar într-o seară mi-a plăcut unu și am vrut să mă duc cu el.
Nu am înțeles ce vrea să spună.
– Unde să te duci?
– Să fiu cu el, adică.
– Aaa… zic, prefăcând-mă că înțeleg ce vrea să spună, dar de fapt nu înțelegeam.
– Să mă culc cu el.
– Aha.
– La sfârșit, eu mă întindeam pe spate pe canapeaua cu arcuri din fața lor și florarul, venea, ca Batman, cu pelerina pe el și se băga cu capul între picioarele mele. Și îmi dădea limbi. Ăsta era finalul. Bărbații nu aveau voie să se ridice din scaune până nu terminau. Dacă termina unul mai repede, pleca. Se uitau la noi și terminau. Într-o seară venise un italian înalt cu ochi negri și mari care mă frigea cu privirea lui. Am avut așa, un capriciu, în seara aia i-am spus că voiam să o fac cu el.
– Cui i-ai spus?
– Florarului. L-am întrebat dacă mă lasă să o fac cu el.
– Cu italianul?
– Da.
– Și?
– Și s-a supărat. Și a început să plângă.
– Florarul a început să plângă? o întreb nevenindu-mi să cred. Acolo în fața celorlalți?
– Da, acolo a început să plângă. Era încă cu pelerina de cauciuc pe el și plângea.
Mă îngrozea dar îmi plăcea.
– Florarul mai plânsese de câteva ori, știi. În magazin. A venit la mine la tejghea în magazin într-o zi și a început din senin să plângă și să îmi zică să nu-l părăsesc. Că mă iubește ca pe ochii lui din cap și că sunt viața lui. Și știi cum plângea? I se zguduiau umerii și îi era toată barba udă. Și cred că mă iubea, dar mie nu îmi place să văd un bărbat plângând, a zis ea și a tăcut.
– Și?
– Și ce?
– Și ce s-a întâmplat cu italianul? Florarul ce a zis?
– Aaa… A zis că pot să mă duc cu el, dacă vreau. Plângea, da, și mi-a întins cheia. Cheia de la pod, să închid după ce terminam.
– Și, te-ai dus?
– Nu m-am dus. Cred că îl iubeam totuși pe Florar, pentru că plânsul lui în fața la bărbații de acolo m-a făcut să mă gândesc la viitor. Adică, la viitorul nostru împreună. Al meu și al lui.
– Nu erai sigură că îl iubești? am întrebat-o.
Ea nu a răspuns imediat. S-a gândit. A zis apoi, mai încet:
– Sincer, eu nu am știut niciodată când iubesc pe cineva.
Asta m-a luat pe nepregătite.
– Cum așa?
– Păi, tu nu știi cum e să fii femeie… Fiecare bărbat care te vede vrea să se culce cu tine și începe să te amețească. Nu te lasă în pace niciun minut. Făceau tot felul de scamatorii și eu numai ce mă trezeam că eram cu vreunul în pat și că mă numeam iubita lui. Și, automat, el se numea iubitul meu. Dar eu nu știam dacă îl iubesc sau nu.
Era ciudat că Irene spunea asta. Noi ne iubeam.
Însă am înțeles foarte bine ce voia să spună. Așa i se întâmplase ei până să mă cunoască pe mine și tocmai de aceea acum iubea cu adevărat.
Apoi s-a întors la Florar.
– Îmi plăcea să fiu cu el și îmi doream un viitor cu el. Mă învățase multe lucruri și țineam la el dar trebuia să îmi aranjez într-un fel viața în țara asta. Să știu ceva sigur. La început spusese de multe ori că o să ne căsătorim și o să fim împreună, dar cu timpul nu a mai adus aminte de asta…
Apoi Irene nu a mai spus nimic.
S-a ridicat din pat și, pe întuneric, și-a pus pe ea o cămașă de noapte pe care o adusese în aceeași sacoșă cu lenjeria. Pe urmă s-a dus la fereastră și a rămas o vreme acolo, uitându-se afară, la străzi. Îi vedeam, întunecat, trupul conturat pe sticla prin care mai intra, puțină, lumina din oraș.
– S-a făcut frig, a zis.
– Vino înapoi în pat!
– Păi să-ți spun de ce n-a mai spus nimic despre căsătorie, a zis, și în glasul ei mi s-a părut că deslușesc o urmă de ranchiună. Pentru că, dacă s-ar fi recăsătorit, ar fi pierdut pensia de urmaș pe care o primea de la asigurările sociale. Carla lucrase la Primărie, la nu știu ce birou, și după moartea ei, el primea o pensie de urmaș. Câtă vreme rămânea singur și avea în întreținere doi copii care mergeau la școală, statul îi dădea o pensie care îl scutea de multe griji și bătăi de cap.
Ce bine, m-am gândit eu! Ce bine că Florarul primea o pensie de urmaș și nu se putea recăsători! Doamne, ce bine!
– Și lui îi convenea, a mai zis ea cu ciudă și a venit înapoi în pat, lângă mine.
S-a lungit și m-a cuprins cu brațul peste piept.
– Îți dai seama ce căcăcios? a zis ea.
***