Nu exagerez deloc. M-am convins definitiv după ce am cunoscut-o pe Irene. Nu știu ce este atât de atrăgător la ea, dar o doresc neîncetat. Îmi vine mereu să o iau în brațe. Irene are o figură de femeie cuminte și supusă, anonimă, dar pe sub haine are un corp cu care poate câștiga toate concursurile de corpuri de femeie. Picioarele, doar dacă le dezvelește până mai sus de genunchi, activează în mine tot ce e masculin. Are 53 de kilograme și când merge pe trotuar, se leagănă imperceptibil în stânga și în dreapta, ca într-un dans secret și erotic. Promite în același timp cumințenie și dezmăț iar pe mine nimic nu mă activează mai rapid decât o inocență inaccesibilă care sugerează, subtil, un desfrâu nerușinat.
– Nu-i așa? mă întreabă.
– Ce să fie? întreb.
– Că ai să vrei iar să mă fuți?
– Așa e, da, zic.
– Vezi, ți-am spus eu, zice și își examinează părul în oglindă.
– Hai, vino aici, zic, și îi arăt locul liber de lângă mine pe canapea.
Dar ea are treabă cu bretonul.
– Oare nu ar fi mai bine să îl las să crească, să ajungă și el cât restul părului? mă întreabă în timp ce se uită în oglindă și își răsfiră bretonul pe frunte când într-o parte, când în alta. Și pe urmă să îl tai drept, la baza gâtului?
Dar imediat, tot ea, adaugă dezamăgită:
– Pentru asta ar trebui să mai aștept un an întreg până să crească. Și nu am răbdare.
– Un an nu e mult, zic.
– Doamne, ce prostii vorbești!
Apoi, după ce mai răsfiră pe obraz niște șuvițe, declară dintr-o dată, hotărâtă și entuziasmată:
– De fapt, știi ce am să fac? Am să mă tund!
O să se tundă?! Îmi era indiferent ce o să facă ea cu părul ei.
– Am să mă tund scurt, băiețește, să știi.
Pe urmă se mai se uită în oglindă și, prin ușa deschisă a băii îmi ordonă, îngrozită:
– Trebuie să îmi promiți că nu ai să mă lași niciodată să mă tund!
Îi promit.
– M-ar omorî maima dacă ar auzi că îmi tai părul. Să nu mă lași. Te implor!
– Nu, nu te las,. Dar ce treabă are mama-ta cu părul?
Ea își învârtește pe deget un zuluf măsurând din ochi cam cât ar trebui să îl taie.
– Eii, parcă tu nu știi cum e la țară. Nu se mai uită bărbații la mine și nu mă mai ia nimeni. Mama e de la țară dar e inteligentă și manipulatoare.
– Păi, îți manipulează și părul?
– Nu mă are decât pe mine și vrea să fiu bine.
– E româncă?
– Da. Una din aia înfiptă, nu aeriană ca mine. Trebuie să îmi promiți că nu mă lași să mă tund!
Mai aveam șase zile. Puteam să îi promit orice iar maică-sa putea să fie oricum, că nu mai conta.
– Promit că nu te las să te tunzi, zic hotărât.
– Promiți?
– Promit! Hai, vino aici lângă mine, îi zic.
În sfârșit, își ia mâinile din păr.
– Nu vin, că tu mă fuți, zice serioasă. Și nu mai pot. M-ai defectat ieri de cât m-ai futut.
Irene are felul ei de a vorbi.
– Hai, bobule, vino…
Dă din cap în semn că nu, dar își ia telefonul de pe pervazul oglinzii, iese din baie și vine spre canapea. Prin maieu i se văd sfârcurile întărite. Ajunge, dă drumul telefonului pe pernă, se lasă într-un genunchi pe marginea canapelei și se uită la umflătura care a apărut în chiloții mei. Ezită. Nu știe dacă e bine să o atingă sau nu. Apoi se hotărăște și pune mâna pe tija crescută acolo. O apasă. Își plimbă mâna peste țesătura elastică a materialului. O cuprinde în palmă.
– Ce pulă mare ai, zice, de parcă atunci o vedea prima dată.
Își lasă capul în jos și își pune obrazul pe pânza chilotului. Rămâne în poziția aceea un timp, cuminte, cu ochii la mine, cu obrazul pe chilot.
– O să te doară, zic încet.
Dar ea, se pare că știe mai bine decât mine. Mă privește serioasă și zice încet un lucru care, dacă nu aș fi dorit-o așa de mult, m-ar fi făcut să râd:
– Vezi, de aia e bine să ai mai multe găuri.
Se urcă pe canapea și se lungește cu spatele la mine. Își trage singură chiloții în jos și îi scoate peste tălpi. Pe urmă își împinge curul rotund peste sexul meu. O cuprind cu un braț iar cu mâna cealaltă îmi trag și eu chilotul în jos. Din cauza erecției mă încurc în elastic. Îl scot. Sunt exact între fesele ei.
– Stai un pic, zice.
Stau. Nu știu ce vrea să facă. Ia tubul negru cu gel de pe taburetul de alături.
– Ăsta e cel mai bun, zice încet. E pe bază de apă, nu de silicon.
E vorba de gel.
– Să ai grijă, te rog, zice. Încet!
Sunt emoționat. Forma aceasta de dăruire a ei e ceva nou între noi. Știu că femeile nu o fac cu oricine. Apăs. Irene se trage înapoi, dar revine. Am alunecat dincolo de inelul de mușchi și sunt înăuntru. Irene geme și începe să se miște înainte și înapoi. La început încet, apoi mai repede. O strâng în brațe, o lipesc strâns cu spatele pe pieptul meu și o apăs. Se împinge în spate, Îmi forțează sexul să intre în ea. Mă mișc mai repede, necontrolat.
Și în momentul acela, telefonul ei face bip. E bipul că a primit un mesaj.
Irene geme și dă din fund, înainte și înapoi, dar pentru ea telefonul este un organ. Întinde mâna și se uită la ecran în timp ce culisează. Citește mesajul, geme și aruncă telefonul la loc pe canapea.
– Cine e, întreb încet și gâfâi.
– Preacuviosul, zice, și geme. Mă întreabă dacă vreau să îmi aducă colivă.
Mă descarc între fesele fierbinți ale Irenei. Gâfâi. Mă opresc și rămân cu ochii în tavan.
Preacuviosul o întreba, deci, dacă voia să îi aducă colivă cu bomboane de la biserică chiar în vreme ce ea gemea cu sexul meu adânc în curul ei. Și ea nici nu tresărise. Aruncase doar telefonul într-o parte și gemuse de plăcere.
Iar Preacuviosul este soțul ei.