Publicat pe Lasă un comentariu

Capitolul 42

Nu știu cât durează scena asta dar văd cum chipul Eleei e transfigurat.

Rochia i s-a strâns deasupra șoldurilor și i-a dezgolit coapsele puternice pe care le desface și le strânge în același ritm în care suge din tija groasă a părintelui Maccabi. Carnea lor e tare și proaspătă, tânără și dornică. Geme dar geamătul ei îi rămâne închis în beregată, ca într-o cutie. Femeia aceasta este căsătorită, i-am văzut verigheta pe deget dar bărbatul ăsta deșirat și pofticios care-i cu penisul în gura ei până-n gât și dă acum din cur în extaz, nu pare să fie deloc soțul ei. Femeia trece peste toate promisiunile altarului făcute în rochie de mireasă și peste tainele cununiei cu o nonșalanță lacomă și cu o poftă dezmățată și își înșală soțul până adânc în gâtlej chiar aici, sub ochii mei.

Nu înțeleg.

Nu înțeleg deloc ce înseamnă toate lucrurile astea iar lucrurile trebuie să aibă un înțeles. Întotdeauna lucrurile au un înțeles, așa cum le explica tata foarte bine. Dar tata nu este aici, acum este bătrân și scofâlcit, uscat ca o curmală căzută pe nisip, întins toată ziua pe un pat care miroase din ce în ce mai urât, într-un apartament din Sudul îndepărtat. Bea ceai cu măsline din poziția aceea orizontală și îi povestește pe îndelete mamei, nervos și mereu nemulțumit, toate defecțiunile pe care și le descoperă el însuși la  ficat și la coloana vertebrală. Știe foarte bine ce se întâmplă cu cartilagiile de la genunchi din cauza mersului pe bicicletă și de unde provin durerile acelea îngrozitoare de oase. Plus că acum o parte din carotidă apare la radiografie stenozantă, gâtuită, lucru care îi permite nu numai o anticipare vizuală a felului în care va muri dar și un motiv perfect, la orice oră din zi sau din noapte, de panică în care are dreptul să țipe și să izbucnească în plâns. Va muri peste o săptămână, zece zile maximum.

Sunt singur în dulap și îmi duc mâna între picioare.

O dorință arzătoare mă face să mă mângâi în lungul penisului, în sus și în jos. Trebuie să mă abțin. Dar nu pot. Îl ating. Îl simt prin pânza pantalonului. E umflat și tare. Plăcerea mă inundă în tot corpul, împreună cu sângele, în frisoane succesive. Mă ating iar. Mă uit la cei doi prinși încleștați și, cu Melinda în minte, încep să înțeleg că în clipa asta nu mai sunt doar un simplu spectator și colector pasiv de confesiune în dormitorul ăsta anonim. Sunt cu mâna pe penis iar penisul e umflat sub pantaloni și eu însumi am devenit un participant activ la actul sexual care se desfășoară sub ochii mei.

Eleea îmi face iarăși, discret, un semn cu mâna.

Îi răspund atingându-mă pe partea de sus a penisului, pe capul lui sugrumat de elasticul chilotului. Mă ia un fel de amețeală și mi-e teamă că aș putea să alunec într-o parte sau alta de pe taburet și să fac zgomot. Buzele Eleei alunecă în susul tijei arcuite a părintelui Maccabi, ca un inel de carne și, după ce se opresc câteva secunde pe capul roșu și strălucitor, îl lasă să alunece cu totul afară din gură. Eleea se uită în sus, se ridică în picioare cu ochii țintă în ochii bărbatului. Se răsucește puțin, se prinde cu mâinile de marginea mesei și se reazemă cu fundul pe ea. Desface picioarele larg, își duce mâna stângă între ele și își bagă unghiile în ochiurile plasei din care îi sunt făcuți ciorapii. Smucește cu putere de țesătura ciorapilor și îi rupe între picioare, chiar în dreptul vulvei. Face o gaură suficient de mare și, cu călcâiele încolăcite peste torsul părintelui, îl trage între picioarele ei.

– Stai puțin, zice el încet, respirând întretăiat. Să scot cureaua. 

Părintele își desface cureaua iar pantalonii și chiloții largi îi alunecă în vine. Picioarele îi sunt subțiri și musculoase, acoperite cu un păr negru și creț care lucește în lumina becurilor. E întors cu curul la mine, cu picioarele depărtate. Pe una din buci are o pată neagră, cu păr pe ea. S-a înfipt bine între picioarele desfăcute ale Eleei, a apucat-o de după umeri și e gata să intre în ea. Ea îl ajută cu mâna ducându-i mădularul acolo unde e intrarea umedă în trupul ei și, în clipa în care el o pătrunde, geme de parcă mădularul părintelui ar fi încins și o frige pe dinăuntru. Mă excită grozav. Și în aceeași clipă, în interiorul dulapului se întâmplă ceva aiuritor care mă paralizează și mă îngheață:

În buzunarul meu începe să sune telefonul! 

***

Scrie un comentariu