Tata o judecă pe doamna Astari imediat, sumar și revoluționar.
Și corect!
Nu e nevoie de nici un fel de alte argumente. De când a văzut-o cu cățelul inutil, a devenit și mai sever decât era după ce văzut-o cu fusta scurtă cu ciucuri, mulată pe fund. Doamna Astari are un animal mic și pufos pe care îl poartă mereu după ea fie în brațe, fie în poșetă și care este un câine cu pene foarte moi pe corp. Nu i se văd ochii pentru că penele îl deghizează căzându-i ca o creastă special făcută să îi ascundă fața. Doamna Astari conversează cu el ca și cum ceea ce se mișcă sub pene ar fi nu numai un vorbitor evoluat dar și o minte luminată cu care poți să împarți secrete sau să îi ceri păreri. Îl interoghează în holul blocului în legătură cu tot felul de probleme în timp ce ea, foarte roșie pe buze și albastră pe pleoape, pleacă, nu știu unde, legănând din fund într-un fel care îi face pe bărbați să întoarcă ochii după ea. Câinele latră subțirel din poșeta doamnei Astari și deseori pare a nu fi de acord cu ceea ce i se întâmplă.
– Ehe, asta e curvă mare! zice el în timp ce mestecă, tocana aburindă și știrile oficiale din ziarul la care pușcăria îi abonează automat pe gardieni. Ți-am spus eu! Tu nu te uiți la ea? Nu vezi ce fel de pantofi poartă? Ăștia-s pantofi de femeie serioasă?
E vorba despre doamna Astari.
Face o pauză în care trece lacom cu ochii peste ziar de la un titlu la altul. E la pagina a doua.
Apoi înghite, plescăie o dată și se pronunță implacabil:
– Sunt pantofi de curvă!
Eu cred foarte tare în tata. Tot ceea ce spune el este de fiecare dată extraordinar. Cel mai mult îmi place când începe să îi povestească mamei lucruri întâmplate la el la serviciu și să vorbească despre ceilalți gardieni care lucrează cu el la pușcărie.
Tata are un dar neîntrecut de a da porecle care li se potrivesc mai bine decât propriile lor nume și de a judeca, corect, oamenii. Cu excepția a vreo doi, toți ceilalți gardieni care lucrează împreună cu tata la penitenciar sunt niște hoți și măgămani proști care fură carne de porc de la cantina deținuților sau roșii și ardei de la grădina penitenciarului. Alde Ouă Prăjite, Moxu, Bomba în Nisip, Șnurul, Pantaloni Căcați și toți ceilalți. Tata e prost, nu fură niciodată nimic și de aceea mâncăm foarte multă tocăniță de cartofi. Adică, e cinstit. Mie îmi place că e cinstit. Și eu am să fiu cinstit! Tata ia mereu cuvântul în ședințele de partid ca să scoată în evidență lipsurile din sectoare, să propună tehnici noi de însoțire a infractorului și să critice marxist-leninist. Nu știu ce e asta și pe cine critică dar pe el îl înflăcărează foarte tare să critice marxist-leninist. Critică anumite medicamente, doctrine, și e foarte nemulțumit de securitatea slabă din perimetru. Perimetru e atunci când măsori lungimea. Îmi place la nebunie cum se înflăcărează tata și cum dă din mâini arătând spre tavan sau spre perete când începe să îi explice mamei ce le spune el acolo. Mă uit la el și nu mă mai satur.
Cred că pe tata o să îl facă în curând mareșal.
Când ești mareșal, Statul îți dă automat o bucătărie mai mare și o boxă în beci unde poți să îți pui bicicleta. Eu acum nu am bicicletă dar dacă iau premiul întâi tata mi-a promis că o să îmi cumpere una. Verde aș vrea. Sau chiar și albastră, cu coarne mici și cu pedale reflectorizante. Acum, vorbind despre pantofii doamnei Astari, m-a făcut foarte curios. Foarte curios! Când o voi întâlni din nou pe doamna Astari am să fiu foarte atent să văd ce fel de pantofi poartă. E foarte bine așa. În felul ăsta voi ști ce fel de pantofi poartă curvele și voi putea, simplu și imediat, doar uitându-mă la încălțămintea lor, să știu care femeie din cele care trec pe trotuar e curvă și care nu.
Însă, deși l-am auzit pe tata folosindu-l de multe ori, eu tot nu știu prea bine ce înseamnă cuvântul curvă.