Publicat pe Lasă un comentariu

Dumnezeu e bulgar

Există femei cu curul foarte mare care, chiar când te aștepți cel mai puțin, intră în viața ta pe ușa unei toalete anonime și îți redau viața și speranța.

Femei al căror cur, dumnezeu să îl binecuvânteze, poate fi încadrat, alături de celebrii câini Saint Bernard, în categoria de salvatori și binefăcători ai celor aflați în nevoie.

Ca să nu mai lungesc vorba, mă aflam la un moment dat, anul trecut, într-un tren cu un singur vagon care țăcănea prin Bulgaria și îmi venea să fac pipi. Vagonul, care, deși era singurul, purta pe el cifra 2, zăngănea din toate încheieturile și din când în când se smucea, pocnea și se lăsa când pe stânga, când pe dreapta.

De obicei evit să merg la toaletă în tren dar de data asta nu mă mai puteam ține așa că am ieșit pe hol, și, atent să nu mă izbesc cu capul de pereți, am pornit-o spre capătul coridorului.

Pe hol era o singură persoană, o tânără blondă cu părul lung și chip angelic dar cu un cur înfricoșător de mare cu care bloca drumul. M-am subțiat cavalerește pe lângă ea zâmbindu-i, și, dat cu capul de pereți de numai de două ori, am ajuns în cele din urmă la toaletă. Am ciocănit și am tras un pic tras de clanța rotundă.

Dinăuntru, un bulgar mi-a răspuns ceva în limba bulgară.

Mi-am închipuit că toaleta e ocupată așa că m-am postat cuminte lângă ușă, în așteptare. Numai că bulgarul dinăuntru, în loc să își vadă de treburile lui, continua să vorbească. Și, culmea cu mine vorbea, prin ușă. La un moment dat chiar a ridicat vocea.

Intrigat, am răsucit clanța și am deschis ușa.

Dinăuntru bulgarul vorbăreț a ieșit și a tulit-o brusc pe coridor aruncându-mi o privire pe care nu am știut cum să o interpretez. Eh, mi-am zis, așa sunt bulgarii ăștia, speriați. Și am intrat în toaletă și am tras ușa în urma mea.

Am făcut un pipi luung, luuung, lung! Grozaaaav! E adevărat că puțea ca dracul dar trenul zăngănea și pocnea și mă legăna frumos pe șine prin Munții Rodopi iar eu, legănat, mă descărcam extaziat luuuung prin frumoasele păduri ale Bulgariei!

Uuuh! Viață!

Pe urmă mi-am tras fermoarul, am dat să îmi spăl mâinile în lavoarul înnegrit de vreme dar, pentru că apa nu curgea, am renunțat și am dat să deschid ușa și să ies.

Am răsucit clanța. O clipă mi-am zis că e ceva ce nu fac eu bine așa că am încercat din nou. Am sucit înainte. Am sucit înapoi! Am tras. Am împins. Am împins cu piciorul. Am smucit. Am împins cu umărul. Am tras un șut. Am mai tas un șut. Am tras o înjurătură. Pe urmă încă una. M-am izbit cu tot corpul de câteva ori în ușă!

Nimic!

Și atunci am realizat cu groază ce se întâmpla: ușa WC-ului nu se deschidea pe dinăuntru pentru că limba broaștei se bloca într-o poziție și în aia rămânea orice i-ai face. Toaleta nu se putea deschide dinăuntru!Eu îl eliberasem pe bulgar din carcera feroviară cu căcătoare mobilă! Și în locul lui, intrasem eu!

M-a apucat o disperare bolnăvicioasă și o ură naționalistă atroce. Am tras iar de ușă blestemând în gând Uniunea Europeană, am dat șuturi înjurându-i grav pe bulgari și pe strămoșii lor începând cu Asparuh și continuând cu țarul Borilă, am încercat să strig după ajutor în engleză dar englezii erau tocmai la mama dracului. Trenul țăcănea pe șine, pocnea din când în când și își vedea de mersul lui.

Ajunsesem cu stima de sine la pământ. Paralizat, așteptam să mor lipsit de orice demnitate în WC-eu.

Dar cum stăteam eu așa mut în țăcănitul roților de tren, mi-am amintit de domnișoara de pe coridor cu chip angelic și cur de elefant. Deși fără nicio bază științifică, în momentul acela de criză mintea mea a făcut o asociere neașteptată. M-am gândit că dacă avea curul așa de mare, trebuia să meargă des la toaletă. Desigur, nu avea nicio logică, fiziologic vorbind, dar în disperarea mea asta mi se părea o deducție perfectă și dintr-o dată toate speranțele mele de salvare s-au legat de curul acestei domnișoare și de funcția lui.

M-am înviorat!

Mi-am zis că un cur atât de mare nu poate sta mult fără WC-eu și am început să mă rog și să sper că el va fi salvarea mea. Așteptam cu inima la gură! Dumnezeu e bulgar! Peste câteva minute, cineva ciocănește diafan în ușa toaletei. Desigur că nu am scos niciun cuvânt, să nu creadă cumva că toaleta era ocupată și să plece. Aud clanța rotundă învârtită pe dinafară și, în ceea ce mi se pare o eternitate dar este de fapt doar o secundă, ușa se deschide!

Era ea!

Stătea în cadrul ușii ocupând-o în întregime. Inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Mi s-a părut orbitor de frumoasă. Am zâmbit încurcat, mi-am supt burta cât am putut ca să mă pot strecura și, în timp ce mă atingeam în trecere de curul ei binecuvântat, i-am mulțumit în gând fierbinte lui Dumnezeu în limba rusă, care, din cele pe care le știu, mi se pare cea mai apropiată de bulgară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *