Publicat pe Lasă un comentariu

PORTRETUL unui dobitoc în tinerețe

Aveam în facultate o colegă grozav de frumoasă.

Nu doar că avea un chip de zeiță egipteană, dar avea și un fund obraznic, înalt şi ferm, proeminent și mobil ale cărui buci culisau fermecător. Era cuminte şi elegantă, tăcută şi modestă, de un bun gust desăvârșit.

La cursurile de vară venea cu nişte bluzițe atât de vaporoase încât, trecând pe lângă ea, nu îţi rămânea nimic altceva de făcut decât să te apleci puţin, să îi iei una din țâțele ei în gură şi să nu îi mai dai drumul toată viaţa.

Era prea frumoasă ca să mă gândesc că aş avea vreo șansă la ea.

Doar peste ani când, cu totul din întâmplare, o altă colegă de facultate, care îi fusese confidentă, mi-a spus cât de mult mă iubise și cât de mult suferise în tăcere fata aceea pentru că treceam pe lângă ea pe holurile facultății fără să îi dau nici cea mai mică atenție, am înțeles ce înseamnă să fii cu adevărat un dobitoc monumental.

MO-NU-MEN-TAL!

De curând am găsit prin casă fotografia aceasta din anul IV de facultate. Premiul întâi, un zâmbet larg pentru cine recunoaște cele două personaje în fotografia de mai jos.

Absolvire
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *