Publicat pe Lasă un comentariu

AU, unde e băiatul?

Mi-am petrecut copilăria în pielea lui Robinson Crusoe și a lui Robin Hood alergând, cu alți băieți de seama mea, prin pădurile dese din jurul Caransebeșului, prin iarba înaltă până la brâu a luncii sau prin apa rece și leneșă a Timișului în care prindeam mrene și scobari.


Bineînțeles că plecam de acasă fără să spun unde mă duc și, din cauza asta, mama intra de fiecare dată in panică. Au! Unde e băiatul? A dispărut băiatul!


Și, până apăream eu de după colțul blocului cu vreo creangă în mână sau alergând după vreun câine ea se dădea, ore întregi, de ceasul morții pe balcon. Îmi făcea de departe semn cu mâna că o să fie, adică, vai de capul meu.
Dar după ce îmi deschidea ușa ea nu făcea altceva decât să se învârtească în jurul meu să vadă ce vânătăi și julituri proaspete mi-am făcut și pe unde mi-am mai spart, iar, capul.


Și pe urmă mă așeza cu mâna ei în scaun și stătea lângă mine și mă păzea până când terminam tot ce îmi punea in farfurie, oricâte nazuri făceam eu.

***

Dacă îți place CE și CUM scrie Constantin Ciucă, alege să îl urmărești pentru a afla primul când publică ceva.

Răspândește asta pe

Scrie un comentariu