măr alergând

Înaintam prin lume ascuțit ca o sabie,
inima pânză,
trupul corabie.

Duelist eram și mă duelam
cu restul opus,
din mișcări succesive lăsam în urmă
statuete de efort de opal.

soarele era mereu în amiază,
sus.

Alergam prin viață
ca un ghepard în miniatură,
deasupra, prin aer,
alerga și ea, gânditoare,
propria mea dublură.

Curgea pe mine apa șiroaie
deosebit de fertil,
alergam cu senzație de câmp şi de ploaie,

un măr de copil.