femeia din Babilon

Femeia ieșea din Babilon noapte de noapte
și îmi aducea o tăbliță de lut
peste care
îmi purtam limba ca și cum aș fi vrut să înțeleg cu gura
ce îmi scria.

Îmi treceam mâna prin femeie ca printr-un văzduh
care îmi aparținea,
îi căutam fața
și sângele
cu gând sa ma așez in inima ei şi sa dorm.

Dimineața, dragostea ei
îmi strălucea pe tot trupul, de sus până jos, ca o erupție
purpurie
de text cuneiform.

***