11 - ușa glisantă

Ușa glisantă

1,49 

Descriere

Citește un fragment

 

”Unei fete de nouăsprezece ani, mama nu prea îi mai face trebuință și, prin urmare, o femeie care are o fată de vârsta aceasta şi-a cam încheiat cariera de mamă. Ea se poate acum întoarce la ocupaţia ei iniţială, aceea de femeie, cu tot ce presupune ea. Se întâmplă însă uneori, ca în această întoarcere accelerată la feminitate, mama, fie din neatenţie, fie pur şi simplu dintr-un firesc al lucrurilor care rămâne mereu strain bărbaților, să aducă în viaţa ei intimă şi feminitatea fiicei.

În forme cu totul neaşteptate.

Suntem în maşină şi ieşim pe o şosea lată înspre munţi.

În faţă sunt două femei. Pe scaunul din dreapta, de lângă șofer, este Mariana, care lucrează la biroul de personal dintr-o exploatare minieră. E brunet și are părul tapat şi înfoiat în așa fel încât zici că tocmai a pus mâna pe o bară metalică și s-a electrocutat. La volan este sora ei, Margareta, judecătoare în capitala judeţului. Margareta este blondă şi grasă, manierată şi preţioasă în exprimare și are în jur de patruzeci de ani și nouăzeci de kilograme. Urmează să se mărite, zice ea, cu un domn foarte gelos, din Amman. Asta este în Iordania. Trebuie că este, într-adevăr, halucinant de gelos pentru că atunci când i-a sunat telefonul, Margareta s-a uitat la numărul afişat şi a înţepenit. A pus frână, a oprit maşina pe marginea şoselei, a închis repede radioul şi s-a întors către noi:

– Hai, jos, vă rog! Mă sună Mansur. Staţi afară până vorbesc cu el. Că dacă aude pe cineva vorbind în jurul meu, e jale!

E o zi răcoroasă de martie iar pe şosea, în câmp, bate un vânt al naibii de rece. Că Mansur e gelos, e treaba lui, dar ca Margareta, la trei mii de kilometri distanţă, să intre în fibrilație şi să ne dea jos din maşină când o sună el, mi se pare, pentru că nu găsesc un cuvânt mai bun, comic. Mă rog, treaba ei… O să vadă ea.

Eu merg la Mariana. Mariana, deşi sunt surori, pare exact contrariul Margaretei. Are un vocabular lejer şi permisiv, face o facultate la seral şi se bâțâie tot timpul. Locuieşte împreună cu fiica ei, care are în jur de nouăsprezece ani într-un apartament de la parterul unui bloc dintr-un cartier muncitoresc. De altfel, după cum aveam să văd, tot orăşelul este un singur cartier muncitoresc, cu alei înguste de beton, cu blocuri joase, înnegrite de praful de lignit din aer, aglutinat între munţi pe firul unui râu care a săpat în piatră un defileu ameţitor. Arată foarte tânără şi dezinhibată. Acum bate darabana cu unghiile pe bordul maşinii şi dă din cap în ritmul muzicii de la radio de parcă abia se abţine să nu sară în picioare şi să tragă un dans prin mașină. E decorativă şi atrăgătoare. Bluza neagră, elastică, mulată pe corp, îi reliefează formele plăcute. Îmi imaginez cum ar arăta claia ei de păr electrizat smucit în toate părţile în lumina colorată a unui ring de discotecă.

Zâmbesc în sinea mea.

Suntem în maşina elegantă a soră-si şi mergem de câteva ore bune. Între timp s-a înserat şi acum am intrat în munţi. Puțin câte puțin, peisajul dispare în întunericul care se lasă gros ca un gel peste văile prin care trecem. Margareta conduce prudent, atentă la traficul din sens opus şi la toate serpentinele pe care le face şoseaua. Mi s-a făcut somn. Închid ochii şi sunt gata să adorm, dar chiar atunci sună un telefon. Nu, nu trebuie să mă mai dau jos pentru că sună telefonul Marianei şi nu al Margaretei.

Vorbeşte cu fiică-sa.

– Da, mamă, zice ea cu telefonul la ureche. În defileu. O oră. O oră şi jumătate, maximum.

– Da, ţi-am luat, stai liniştită.

Ascultă concentrată. Aud o voce de femeie în telefon dar nu înţeleg ce spune. Ceva nu prea îi convine Marianei. Ridică vocea, părinteşte:

– Păi de ce, măi, mamă?

– Ei, lasă că se putea şi altfel…

– Păi nu ţi-am spus, măi mamă, că vin cu cineva?

– Mâine dimineaţă?

– Ufff…

– Bine, mamă… Bine, bine… Lasă că ne descurcăm noi.

– Şi eu. Pa!

Închide telefonul şi îl aruncă neglijentă pe bord.

– Tot cu Andreea? întreabă Margareta.

– Da, dragă, cu Andreea. Nu se mai dezlipesc una de alta nici să le tai. Zi şi noapte.

– Lasă tu, că e mai bine aşa, decât să umble prin baruri şi cluburi cu toţi nenorociţii ăștia din mină. Ştii câte se întâmplă. Cel puţin Andreea e o fată cuminte.

La locul ei.”

 

Citește mai departe aici

1,49  Adaugă în coș

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Ușa glisantă”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *