Publicat pe Lasă un comentariu

Despre numele personajelor

Când am ajuns pentru prima dată pe țărmul oceanului, am stat tâmp și m-am uitat pierdut la el minute în șir.

Undeva prin Grecia

Era mai mare decât tot ce văzusem până atunci și, sincer, cred că era mai mare chiar și decât cerul. Îmi amintesc că stând pe țărm și privind întinderea aia neverosimilă de apă, am avut două revelații care m-au însoțit apoi, într-un fel sau altul, toată viața. Prima, că oceanul era viu, și a doua, că oceanul acela nu aparținea niciunei țări. Că era o lume independentă care aparținea numai viețuitoarelor apei.

Și așa am vrut să fie și literatura mea.

Vie și a niciunui loc anume. Personajele mele sunt viețuitoare ale uscatului care nu aparțin unei țări anume și care reprezintă omul în câteva din ipostazele lui fundamentale, indiferent unde ar trăi el pe acest uscat.

Toată literatura mea este despre cum devii om. De aceea nu contează ce nume poartă personajele. Numele sunt arbitrare și au mai degrabă rolul de a de-spațializa și de a de-localiza personajul, chiar dacă culoarea locală iese pe alocuri la suprafață, ca o aducere aminte a locurilor prin care am trăit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *