Publicat pe Lasă un comentariu

Capitolul 43

Eleea icneşte de câteva ori şi se împinge cât poate de tare în vintrele părintelui. El se ţine cu mâinile de mijlocul ei şi o trage cu atâta putere încât fesele ei rotunde şi tari se turtesc pe abdomenul lui neobişnuit de atletic pentru un om care își petrece zilele făcând-și cruci cu o singură mână.Gem amândoi iar părintele s-a dezarticulat pentru că din gura lui ies porţiuni de cuvinte pe care nu le înteleg.

Acolo, pe marginea mesei, are loc sub ochii mei o demonstraţie majoră a atracţiei universale a corpurilor cereşti.

Eleea geme tare, tare, părintelui îi curg din gură cuvinte lichefiate cu care îşi vorbeşte plăcerea, mie, ascuns în compartimentul întunecat al şifonierului, mi s-a sculat bărbăţia într-o erecţie atât de puternică încât pielea nu o mai încape şi stă să plesnească. Iar în buzunar îmi sună în continuare telefonul vibrând și atingându-mi, cu partea care vibrează, regulat şi repede capul umflat al penisului.

Atingerea asta mă excită într-un mod straniu, de parcă cineva de la distanţă ar încerca să mă masturbeze cu telefonul.

Părintele ejaculează!

Eleea geme, tare, înfundat, cu gura închisă.

Apoi lasă capul să îi atârne şi respiră adânc cu gura deschisă. Părintele gâfâie şi se extrage. Se întoarce, se uită în jur cu un fel de curiozitate stranie apoi păşeşte prin cameră cu pantalonii în vine, cu membrul umed încă în erecţie şi iese. Aud uşa de la baie. Eleea e aşezată pe marginea mesei cu picioarele desfăcute, cu părul atârnându-i pe umeri răvăşit. Se uită spre dulap. Se uită spre mine.  Brusc, îmi zâmbeşte. Telefonul vibrează în continuare pe capul penisului meu. Eleea se ridică de pe marginea mesei, trece pe lângă dulap şi îmi şopteşte:

-Încă puţin…

Apoi dispare şi ea pe hol. O aud strigând, detaşată:

– Hai, Michi, că te aşteaptă lumea la vecernie. Și ieşi mai repede că vreau şi eu!

Se aude ușa de la baie. Probabil că Michi a ieșit imediat. Eleea îi dă un alt ordin scurt pe o voce autoritară, străină:    

– Coboară și așteaptă-mă la mașină. Vin și eu imediat!

Se aude ceva foială în hol și apoi ușa de la ieșire deschizându-se și închizându-se.

Michi a luat-o în jos pe scări.

Eleea vine și îmi deschide ușa de la dulap. E încă cu părul dezordonat de ceea e tocmai se întâmplase, cu un fald ar rochiei ridicat, cu sânii ieșiți aproape cu totul din rochie.

– Haideți, puteți să ieșiți.

Și îmi face semn cu degetul ca atunci când chemi la tine pe cineva.

Suntem în hol. Eleea își aranjează rochia pe ea, își trece mâna de câteva ori prin păr, se uită la mine direct, simplu de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic interesant. Își ia câteva scame rămase pe talie.

– Acum mă grăbesc puțin pentru că trebuie să ajung la timp la biserică. Mai avem două ședințe. Mâine puteți veni ceva mai devreme?

– Da, de ce nu?

Nu am nimic special de făcut. Oricum, ce fac eu nu contează pentru nimeni.

– Foarte bine, spune ea. Dar s-ar putea ca mâine să dureze ceva mai mult. Or să mai vină două fete, Amalia și Melinda. Avem Kusa.

 KUSA?!!!  KUSA?!!! KUSA….

– Ce aveți? întreb pătruns brusc de o senzație dureroasă de ireal.

– Kusa. O să vedeți. Apoi, aranjându-și tivul rochiei, drept, adaugă: mâine la patru. Dar va trebui să veniți în altă parte, nu aici.

Și spunând asta îmi întinde o hârtie împăturită pe care o avea pregătită mai dinainte. E adresa de mâine.

– Ah, și da, onorariul va fi, evident, mai mare decât cel de azi.

– Bine doamna Eleea, zic și deschid ușa.

Cred că se întâmplă ceva grav cu organele mele interne. Cu inima. S-ar putea să am un atac ce cord? Totuși, am numai 46 de ani.  

O iau la fugă în jos pe scări.

***

Răspândește asta pe

Scrie un comentariu