Publicat pe Lasă un comentariu

Capitolul 14

Tata o judecă pe doamna Steclari imediat, sumar şi revoluționar.

Şi corect!

Nu are nevoie de nici un fel de alte argumente. De când a văzut-o cu cățelul inutil, a devenit şi mai sever decât era după ce văzut-o cu fusta scurtă cu ciucuri, mulată pe fund. Doamna Steclari are un animal mic şi pufos pe care îl poartă mereu după ea fie în braţe, fie în poşetă și care este un câine cu pene foarte moi pe corp. Nu i se văd ochii pentru că penele îl deghizează căzându-i ca o creastă special făcută să îi ascundă fața. Doamna Steclari conversează cu el ca şi cum ceea ce se mişcă sub pene ar fi nu numai un vorbitor evoluat dar şi o minte luminată cu care poți să împarți secrete sau să îi ceri păreri. Îl interoghează în holul blocului în legătură cu tot felul de probleme în timp ce ea, foarte roşie pe buze şi albastră pe pleoape, pleacă, nu ştiu unde, legănând din fund într-un fel care îi face pe bărbați să întoarcă ochii după ea.

Câinele latră subţirel din poşeta doamnei Steclari şi deseori pare a nu fi de acord cu ceea ce i se întâmplă.

– Ehe, asta e curvă mare! zice el în timp ce mestecă, tocana aburindă și știrile oficiale din ziarul la care pușcăria îi abonează automat pe gardieni. Ţi-am spus eu! Tu nu te uiţi la ea? Nu vezi ce fel de pantofi poartă? Ăştia-s pantofi de femeie serioasă?

E vorba despre doamna Steclari.

Face o pauză în care trece lacom cu ochii peste ziar de la un titlu la altul. E la pagina a doua.

Apoi înghite, prescăie o dată și  se pronunță implacabil:

– Sunt pantofi de curvă!

Eu cred foarte tare în tata. Tot ceea ce spune el este de fiecare dată extraordinar.

Cel mai mult îmi place când începe să îi povestească mamei lucruri întâmplate la el la serviciu şi să vorbească despre ceilalţi gardieni care lucrează cu el la pușcărie.

Tata are un dar neîntrecut de a da porecle care li se potrivesc mai bine decât propriile lor nume şi de a judeca, corect, oamenii. Cu excepţia a vreo doi, toţi ceilalţi gardieni care lucrează împreună cu tata la penitenciar sunt nişte hoţi şi măgămani proşti care fură carne de porc de la cantina deţinuţilor sau roşii şi ardei de la grădina penitenciarului. Alde Ouă Prăjite, Moxu, Bomba în Nisip, Șnurul, Pantaloni Căcați şi toți ceilalți.

Tata e prost, nu fură niciodată nimic şi de aceea mâncăm foarte multă tocăniță de cartofi. Adică, e cinstit. Mie îmi place că e cinstit.

Și eu am să fiu cinstit!

Tata ia mereu cuvântul în ședințele de partid ca să scoată în evidență lipsurile din sectoare,  să propună tehnici noi de însoțire  a infractorului și să critice marxist-leninist. Nu știu ce e asta și pe cine critică dar pe el îl înflăcărează foarte tare să critice marxist-leninist. Critică anumite medicamente, doctrine, şi e foarte nemulțumit de securitatea slabă din perimetru.

Perimetru e atunci când măsori lungimea.

Îmi place la nebunie cum se înflăcărează tata şi cum dă din mâini arătând spre tavan sau spre perete când începe să îi explice mamei ce le spune el acolo. Mă uit la el și nu mă mai staur.  

Cred că pe tata o să îl facă în curând mareșal.

Când ești mareșal, Statul îți dă automat o bucătărie mai mare și o boxă în beci unde poți să îți pui bicicleta. Eu acum nu am bicicletă dar dacă iau premiul întâi tata mi-a promis că o să îmi cumpere una.

Verde aș vrea.

Sau chiar și albastră, cu coarne mici și cu pedale reflectorizante.

Acum, vorbind despre pantofii doamnei Steclari, m-a făcut foarte curios. Foarte curios! Când o voi întâlni din nou pe doamna Steclari am să fiu foarte atent să văd ce fel de pantofi poartă. E foarte bine aşa. În felul ăsta voi şti ce fel de pantofi poartă curvele şi voi putea, simplu şi imediat, doar uitându-mă la încălţămintea lor, să ştiu care femeie din cele care trec pe trotuar e curvă şi care nu. 

Însă, deşi l-am auzit pe tata folosindu-l de multe ori, eu tot nu ştiu prea bine ce înseamnă cuvântul curvă.

***

Răspândește asta pe

Scrie un comentariu