Publicat pe Lasă un comentariu

Buricul pământului

Sincer, când mi-a apărut prima carte, Regele cu pene, la Cartea Românească, cea mai prestigioasă editură din țară, m-am simțit nimeni altul decât Buricul Pământului și așteptam cu sufletul la gură ca până seara toată planeta să se calce în picioare în librării ca să apuce un exemplar din cartea mea. Și m-am umflat în pene ca un cocoș.

Nu era nimeni ca mine! O săptămână întreagă am plutit la vreo câțiva centimetri deasupra solului fiind atent să nu fac vreun salt și, din neatenție, să mă ridic naibii prea sus în atmosferă.

La cartea aceasta însă, nu.

Am alungat cartea asta din mine așa cum alungi un animal periculos. Am scos-o din mine cum scoți un vierme intestinal sau o tumoare. O extracție chirurgicală pe care mi-am făcut-o singur, pe viu, cu bisturiul într-o mână, cu oglinda în cealaltă, ca nu cumva, din neatenție, să îmi extrag inima.

Da, lectorii au fost entuziasmați. Unul dintre ei, cel în judecata căruia mă încred cel mai mult, domnul Radu Aldulescu, un romancier cu serie personală la Cartea Romanească, spunea în referatul făcut pentru editură:

”Recomand călduros publicarea. Lucrarea este mult peste media valorică a romanelor apărute în editură şi totodată peste precedentul roman al autorului.”

Radu Aldulescu, un important scriitor român contemporan

Ceea ce, practic, echivalează cu afirmația că e unul dintre cele mai bune romane ale literaturii române!

Full stop!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *