Publicat pe Lasă un comentariu

Don Ligueros de Trabajo

Don Ligueros nu păru însă câtuşi de puţin afectat de izbucnirea de mânie a lui Don Chiriacos.

Se aşeză tacticos pe unul din scaunele mesei şi continuă să tragă din chiştocul rămas atât de mic încât îl frigea deja la degete. Răspândea în jurul lui un miros greu ca de urină amestecată cu cenuşă. Probabil că scrumul îi dăduse în urină.

De altfel don Ligueros de Trabajo îşi făcea un titlu de glorie din faptul că era cel mai mare fumător din toată instituţia. Şi poate din întregul ţinut. Cu excepţia timpului pe care îl dormea, foarte scurt, fuma ţigară de la ţigară. De aceea, pielea degetelor i se înnegrise şi se bătătorise de la nicotină şi de la jarul chiştoacelor, ca la şopârle.

De fapt Don Ligueros de Trabajo nici nu trăgea în el fumul, ci îl înghiţea pur şi simplu ca pe un aliment. Fălcile, buzele, gâtul, făceau aceleaşi mişcări ca atunci când trebuia să înghită un aliment mestecat, pregătit pentru ingestie.

Nicotina se aşternuse peste tot pe el, până şi în ochii lui negri şi unsuroşi depunându-se sub forma unei pelicule gălbui peste albul globului iar la coada ochiului se aglomerase sub forma unor plăci maronii, negricioase, care păreau a creşte, în timp, îndreptându-se spre pupilă.

Cândva, demult, ca orice om, avusese şi el dinţii lui naturali pe care însă şi-i pierduse iar în locul lor avea acum gura încărcată cu o placă dentară cenuşie care aproxima, vag şi înclinat, o dentiţie. Poate că tot din cauza tutunului aceasta se înnegrise, se îngălbenise. Cînd deschidea gura, pe lângă mirosul greu de mahorcă proastă, ieşeau din ea şi dinţii aceştia, galbeni, maro, cenuşii, laţi şi inegali, nespălaţi.

– Da ce-i cu tine, Don Ligueros, nu ai gătit astăzi, de vii la cantină? îl întrebă foarte serios Don Chiriacos printre înghiţituri. Nu prea mai găteşti în ultima vreme… adăugă el ironic, apostrofându-l părinteşte. O să îţi vină soţia acasă de la munca ei grea şi nu o să găsească mâncarea făcută…

Don Olivares chicoti.

– Şi mi se pare că nici de spălat nu prea ai mai spălat săptămâna asta… adăugă el la fel de serios. Nu prea am văzut mare lucru pe sârmă… Să ştii că o să punem problema sus la seniorie…

Cei doi chicotiră. Don Ligueros nu le dădu atenţie. Era un tip superior. Se îndură în cele din urmă şi strivi chiştocul sub talpă atunci când din el nu mai rămăsese decât câteva firişoare de tutun.

Nepăsător, se apucă să mănânce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *