Publicat pe Lasă un comentariu

Cum l-am citit eu pe Ciucă? Constantin Ciucă – articol preluat din blogul Erikăi Bloj

Tocmai am terminat de citit romanul și am senzația că m-am dat jos dintr-un carusel și trebuie să îmi fixez cumva tălpile pe sol și să focalizez unde mi-e înainte-le și unde mi-e înapoi-ul. După citire mă gândesc serios dacă eu, ca mic nimeni, mai are rost să scriu chiar și o frază banală? Pentru că atunci când citești cărți scrise cu atâta imaginație și talent de a descrie în cele mai mici detalii, stări, locuri și lucruri greu de imaginat, te întrebi la ce capăt de lume te-ai trezit tu, simplu nimeni, să mâzgălești cuvinte pe foaie? Romanul este conceput pe două secțiuni: ” etajul de purpură” și ”fructul zemos” și în cele 432 de pagini te poartă într-un mod halucinant, prin peripețiile lui Don Stephano, un cavaler modern aflat într-o permanentă luptă cu proprii demoni, împletind realul cu irealul într-o manieră care pe tine, ca cititor, te vrăjește.

Eu, când citesc o carte, întotdeauna încerc să îmi închipui scriitorul, cum a conceput cartea, maniera în care o scrie, pe ce schelet o construiește etc. Ei, aici, în Regele cu Pene, am stat ca prostul în târg, cu gura căscată și într-o profundă admirație. E un roman complex, un roman atent pieptănat până la cel mai mic detaliu și, deși, fiind un roman de debut, îmi dau seama că e copt foarte bine de iscusința și răbdarea scriitorului. Nu s-a grăbit, nu s-a jucat, nu a mers pe risc. Bravo!

Eu, în schimb, m-am grăbit cu aceste cuvinte. Dar m-am grăbit cu un rost, am vrut să prind emoția aceea de la prima citire, momentul acela când ajungi la final, citești sfârșit, și apoi stai tâmpit și te uiți în gol. Bineînțeles că o voi reciti. Pentru că la un asemenea roman, prima scanare e doar așa, să-ți deschidă apetitul.

Au fost câteva scene care pur și simplu mi s-au tatuat pe creier și sunt convinsă că vor rămâne acolo încă mult timp. Mi-a plăcut nespus scena cu pasărea Flaa, tot dialogul acela mental al lui Don Stephano, visele și irealul transpus peste realitate, conturarea personajelor, detaliile, și nu în ultimul rând, scenele de amor, ușor perverse, dar de o perversitate naturală, umană, care, mă gândesc eu, doar pentru faptul că e ascunsă nu înseamnă că nu există. Trebuie să ai tupeu, însă, să o scrii. Ciucă are, cu siguranță.

Un roman care arde, te tatuează cu fier forjat și culmea, stai, că-ți place!

Într-o lume în care prin toate metodele se încearcă anihilarea simțurilor, unii reușesc să-ți trezească emoții pe care le credeai radiate total din miezul subconștientului.

Cartea se poate comanda de aici  https://www.kuppi.ro/

Mulțumesc, Constantin Ciucă și aștept cu nerăbdare ”Ferocitatea Dragostei” (roman în lucru) din care am avut plăcerea să citesc câteva fragmente în premieră și sunt convinsă că va fi un succes!

***

Regele cu pene
Descarcă de aici
Regele cu pene

Răspândește asta pe

Scrie un comentariu