SĂ RĂMÂNEM PRIETENI – sau, poate mai bine, nu?

Aveam odată în lista mea de prieteni de pe Facebook, o doamnă foarte devotată.

De fiecare dată când făceam o postare, ea era prima care palpita și prima care îmi făcea un comentariu unde îmi ridica în slăvi sensibilitatea mea de înger pios.

Rezulta, din comentariile ei, că eram un fel de heruvim fără prihană, un Preafericit al Literelor, iluminat și sacru, intangibil și cast la care se închinau, de-a pururi, Neamurile de cititori.

Într-o zi am intrat și eu, din curiozitate, pe contul ei de Facebook.

Acolo, această preacuvioasă născătoare de comentarii serafice își împărtășea, în câteva postări succesive, fervoarea virginală care o cuprinsese în timpul unui pelerinaj la mormântul Domnului Boca. Arsenie Boca, vreau să spun. Și câte cruci își făcuse. Și cât de mult pupase piatra. Și cam din ce poziții.

Hmm… mi-am zis, asta nu e chiar a bună!

Și într-o zi, mi-a comandat cartea ”Frica domnului Al Kuppi!”. Ce a urmat seamănă cu soarta sărmanului Akenathon, faraonul renegat din Amarna. Și-a scuipat în sân și a șters toate comentariile în care apăream nepătat și serafic. M-a ocărât cu vorbe grele și m-a scos din toate listele ei de prieteni. M-a afurisit fierbinte și m-a defaciat din toate pozele în care mi se vedea chipul. Și apoi, asociindu-mă fățiș cu Satana, a ars o doză de tămâie peste cont și m-a reclamat definitiv lui Dumnezeu!

De aceea zic, poate e mai bine să nu comandați cartea aceasta. Rămânem prieteni.

Dar dacă, totuși, vă mănâncă în fund și vreți să vedeți despre ce este vorba, o puteți comanda făcând click aici: