Publicat pe Lasă un comentariu

Parcă nu era destul astălaltă!

Începea conversaţia de pauză. Don Comanitos își suge obrajii și desenează în aer cu degetele lui vioaie contururile întâmplării cu camionul care a intrat în zidul brutăriei. Povestind, el însuşi se fereşte de câteva ori cu agilitate din faţa camionului. Se aude scrâşnetul de fiare, coastele lui Zapatta pârâind. Pe holul instituţiei se strânge într-o…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

La intrare

Din cauza vinului şi dintr-o imposibil de descris aliniere a planetelor şi stelelor cu viaţa şi mintea lui de până atunci, prins cu mâna pe clanţa rece în această conjuncţie cosmică, Don Stephano începu să plângă acolo în hol. La început, privind prin geam în propria lui cameră întunecată, cu lacrimi mici, în tăcere. Apoi,…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

Eu am făcut atletism când eram mică

Se făcuse între timp toamnă. Excavatoarele decupau locul puţin cate puţin iar în urma lor rămâneau noroaie care musteau în ploile lui octombrie și se lipeau pe încălţăminte, pe manşetele pantalonilor, pe roţile caleştilor şi pe membrana subţire şi transparentă a minţii cu care Don Stephano recompunea în din ce în ce mai nereuşite încercări…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

Duș

Nu mai ştia să se scoale corect din somn. Dar învățase, în schimb, să se scoale incorect. Așa că așteptă. Brusc, momentul sosi şi, vioi fără să se simtă cu adevărat aşa, se ridică în capul oaselor în partea lui de pat. Dulcineea dormea pe burtă cu mâinile moi întinse la întâmplare, cu piciorul stâng…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

Jinia nu e acasă

Dar Duzzilito, printr-o neînţeleasă turnură a minţii lui mărunte închisă într-un craniu mititel cu care nu avea nici o rușine să se arate în lume, nu mai răspunse, poate tocmai pentru că acum era rândul lui să decarteze. Îşi privea cărţile încruntat făcând calcule complicate care îl solicitau total. Don Stephano renunţă. Petrecu minutele următoare…

Citește mai departe