Mă mai întreabă uneori câte o doamnă frumos aranjată, dar rămasă singură prea devreme, dacă am fost însurat sau nu. Prima mea pornire este să zic: Nu! Pe urmă mă mai gândesc puțin, îmi amintesc și spun: Da! Pe urmă mă bâlbâi puțin și, mai sigur pe mine, zic: Da. Puțin! Ezitarea…
Autor: cico
Cum l-am citit eu pe Ciucă? Constantin Ciucă – articol preluat din blogul Erikăi Bloj
Tocmai am terminat de citit romanul și am senzația că m-am dat jos dintr-un carusel și trebuie să îmi fixez cumva tălpile pe sol și să focalizez unde mi-e înainte-le și unde mi-e înapoi-ul. După citire mă gândesc serios dacă eu, ca mic nimeni, mai are rost să scriu chiar și o frază banală? Pentru…
O amintire din liceul militar
Dimineața conține în ea soldați tineri, aliniați la milimetru pe alee, care își așteaptă încrezători războaiele. Când începe să se ridice soarele din spatele cantinei, noi suntem deja expuși în vitrina dimineții pe aleea din fața Comandamentului ca niște manechine proaspăt aduse din fabrică. Bărbia în vânt, privirea fixă înainte, degetele drepte în lungul vipuștii.…
Jeannot
Mie Jeannot mi se părea de-a dreptul cretin. Hăhăia din orice, iar când râdea, gura aia mare și băloasă i se deschidea ca o gaură în corp prin care puteai să vezi cum i se mișcă omușorul în gât, ca o râmă. Și când râdea, făcea în colțul buzelor două bobițe de spumă albă și…
Parcă nu era destul astălaltă!
Începea conversaţia de pauză. Don Comanitos își suge obrajii și desenează în aer cu degetele lui vioaie contururile întâmplării cu camionul care a intrat în zidul brutăriei. Povestind, el însuşi se fereşte de câteva ori cu agilitate din faţa camionului. Se aude scrâşnetul de fiare, coastele lui Zapatta pârâind. Pe holul instituţiei se strânge într-o…
La intrare
Din cauza vinului şi dintr-o imposibil de descris aliniere a planetelor şi stelelor cu viaţa şi mintea lui de până atunci, prins cu mâna pe clanţa rece în această conjuncţie cosmică, Don Stephano începu să plângă acolo în hol. La început, privind prin geam în propria lui cameră întunecată, cu lacrimi mici, în tăcere. Apoi,…
Eu am făcut atletism când eram mică
Se făcuse între timp toamnă. Excavatoarele decupau locul puţin cate puţin iar în urma lor rămâneau noroaie care musteau în ploile lui octombrie și se lipeau pe încălţăminte, pe manşetele pantalonilor, pe roţile caleştilor şi pe membrana subţire şi transparentă a minţii cu care Don Stephano recompunea în din ce în ce mai nereuşite încercări…
Duș
Nu mai ştia să se scoale corect din somn. Dar învățase, în schimb, să se scoale incorect. Așa că așteptă. Brusc, momentul sosi şi, vioi fără să se simtă cu adevărat aşa, se ridică în capul oaselor în partea lui de pat. Dulcineea dormea pe burtă cu mâinile moi întinse la întâmplare, cu piciorul stâng…
O distanță
In golul piciorului tău ca într-un cuibar ochiul meu se strecoară
Cu ea sunt fără timp
Ea are ochii atât de mari încât in ei încape o girafă in picioare,