Publicat pe Lasă un comentariu

Cum l-am citit eu pe Ciucă? Constantin Ciucă – articol preluat din blogul Erikăi Bloj

Tocmai am terminat de citit romanul și am senzația că m-am dat jos dintr-un carusel și trebuie să îmi fixez cumva tălpile pe sol și să focalizez unde mi-e înainte-le și unde mi-e înapoi-ul. După citire mă gândesc serios dacă eu, ca mic nimeni, mai are rost să scriu chiar și o frază banală? Pentru…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

O amintire din liceul militar

Dimineața conține în ea soldați tineri, aliniați la milimetru pe alee, care își așteaptă încrezători războaiele. Când începe să se ridice soarele din spatele cantinei, noi suntem deja expuși în vitrina dimineții pe aleea din fața Comandamentului ca niște manechine proaspăt aduse din fabrică. Bărbia în vânt, privirea fixă înainte, degetele drepte în lungul vipuștii.…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

Parcă nu era destul astălaltă!

Începea conversaţia de pauză. Don Comanitos își suge obrajii și desenează în aer cu degetele lui vioaie contururile întâmplării cu camionul care a intrat în zidul brutăriei. Povestind, el însuşi se fereşte de câteva ori cu agilitate din faţa camionului. Se aude scrâşnetul de fiare, coastele lui Zapatta pârâind. Pe holul instituţiei se strânge într-o…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

La intrare

Din cauza vinului şi dintr-o imposibil de descris aliniere a planetelor şi stelelor cu viaţa şi mintea lui de până atunci, prins cu mâna pe clanţa rece în această conjuncţie cosmică, Don Stephano începu să plângă acolo în hol. La început, privind prin geam în propria lui cameră întunecată, cu lacrimi mici, în tăcere. Apoi,…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

Eu am făcut atletism când eram mică

Se făcuse între timp toamnă. Excavatoarele decupau locul puţin cate puţin iar în urma lor rămâneau noroaie care musteau în ploile lui octombrie și se lipeau pe încălţăminte, pe manşetele pantalonilor, pe roţile caleştilor şi pe membrana subţire şi transparentă a minţii cu care Don Stephano recompunea în din ce în ce mai nereuşite încercări…

Citește mai departe

Publicat pe Lasă un comentariu

Duș

Nu mai ştia să se scoale corect din somn. Dar învățase, în schimb, să se scoale incorect. Așa că așteptă. Brusc, momentul sosi şi, vioi fără să se simtă cu adevărat aşa, se ridică în capul oaselor în partea lui de pat. Dulcineea dormea pe burtă cu mâinile moi întinse la întâmplare, cu piciorul stâng…

Citește mai departe