Pornisem prin pădure să mă hrănesc. Aveam în mâini un arc şi o tolbă de săgeţi în spinare.
Autor: cico
Efemeridă
De ce ma tii mereu imbratișată, mă întreba ea
Măr alergând
Înaintam prin lume ascuțit ca o sabie, inima pânză, trupul corabie.
Dragoste fără sfârșit
Iubita stă ghemuită înfășurată într-un vis roșu
Călătoria spre soare
Iubita stă ghemuită înfășurată într-un vis roșu
Un roman excepțional – în cuvintele lui Liviu Antonesei
Deși scriitor din generația mea, cu care m-am intersectat sporadic în vremea juneței noastre, Constantin Ciucă a debutat abia în 2009, la Cartea Românească, cu volumul „Regele cu pene”, pe care, din păcate nu l-am văzut, dar acum, după lectura romanului ”Frica Domnului Al Kuppi” ( București, Andvertising, 2015), știu că voi face totul să…
Cer și pământ
Când sunt singur sunt cult. Mă duc la Louvre, Metropolitan, Prado sau Brukenthal;
PICASSO – o povestire hazlie cu fosta mea
Eu m-am născut un nătăfleț sentimental. Poți, adică, să faci din mine ce vrei cu un zâmbet și o vorbă bună. Plâng, ajut, mă emoționez, impart, consolez. Empatizez. Iert. Sunt al tău. Dar asta, parol, nu e deloc același lucru cu a spune că sunt vreun ageamiu căzut cu ultima ploaie.Adică, m-am născut fraier, dar…
În urma ta
De fiecare dată când pleci un tânăr din mine,
Combustie
Îmi e frică să întorc capul pentru că s-ar putea sa te văd.