Constantin Ciuca

autor2”M-am nascut pe 16 mai 1958 pe malul Dunării, în Brăila și din cauza asta am avut tot restul vieții nevoie de o apă în preajma mea ca să mă pună în echilibru cu propriile mele demențe și dezechilibre.

Mi-am petrecut copilăria în pielea lui Robinson Crusoe într-o vreme în care terenul nostru de joacă erau dealurile pline de brândușe, câmpurile cu iarba până la brâu, pădurile nepătrunse și apa repede și rece a Timișului.

Pentru liceu, am plecat de acasă  la Breaza, la Liceul Militar, cu un tren plin de negricioși și femei grase și în trenul ăla am băut pentru prima dată în viața mea urină de șobolan. Se numea coniac.

A fost peste puterile mele. În anul patru, deşi luam mereu premiul întâi, am fost exmatriculat.

În acelaş an am dat examen de admitere la Universitatea din Sibiu la engleza-română dar pentru pentru că imi plăcea prea mult să mă plimb cu motoreta unui cunoscut chiar când era vremea să intru la examen, și nici nu citisem Răscoala lui Rebreanu, nu am intrat. Am intrat însă în toamna aceluiaş an, după ce am învăţat în trei săptămăni limba rusă în dormitor, cu ușile și ferestrele astupate cu pături ca să nu știu daca e noapte sau zi,  la secţia de engleză–rusă a Univeritaţii din Galaţi. Expres pentru mine, mai rămăseseră patru locuri pentru sesiunea de toamna. Nu am ocupat decât unul.

Înfumurare

Pentru că începusem să mâzgălesc poezii  încă de pe la zece ani iar prin clasa a noua am început să scriu un roman plicticos despre cum încercam să amăgesc cu bomboane fondante și ciocolată cu alune o fată de la Casa Pionierului de care eram îndrăgostit până peste cap, un roman, desigur, neterminat şi pierdut, am ajuns de tânăr să cred că literatura are nevoie de mine în aceeași măsură în care eu aveam nevoie de ea.

Iar cărțile mele sunt mustul din storcătorul în care viața m-a înghesuit fără să vreau”