Un roman excelent

 

de LIVIU ANTONESEI

 

Am citit romanul acum o săptămînă, zece zile, dar am așteptat să se așeze oleacă lectura și să prind un moment de răgaz pentru a scrie acest semnal sau, mai precis poate, acest semn de bună primire. Este un roman excelent, dacă nu cumva, la o a doua lectură, cînd voi pătrunde mai bine în țesătura textului, voi constata că este excepțional.

vezi aici toată recenzia

visa

O carte minunată

(sau cum să transformi frica altuia în propria ta plăcere)

 

de ANA COSTINIU

 

”Am citit de curând, la recomandarea unei prietene, romanul ”Frica domnului Al Kuppi”, de Constantin Ciucă. De la bun început trebuie să vă spun că am observat un lucru: cartea se citește singură! Nu trebuie decât să îți ții ochii pe ea și din când în când să dai pagina.”

vezi aici tot textul

 

visa

Domnul Al Kuppi într-o minte tânără

 

De DIANA SĂSĂRMAN

 

Tocmai am terminat de citit Frica domnului Al Kuppi scrisă de Constantin Ciucă. Mărturisesc de la bun început că e primul text consistent de-al său pe care îl lecturez, dar cu siguranță că îi voi căuta și restul cărților cât de curând.

 

Povestea lui Al Kuppi ia forma unui roman, în care naratorul e însuși protagonistul. Unul dintre primele lucruri pe care cititorul le va observa este alternanța aparent dezechilibrată între cele două perioade evocate în carte: copilălaria târzie, cu intruziunile pronunțate ale adolescenței, și maturitatea de după 40 de ani. Vezi tot articolul aici:

Buricul Pământului

Când mi-a apărut prima carte, m-am simțit brusc Buricul Pământului și așteptam cu sufletul la gură ca până seara toată planeta să se calce în picioare în librării ca să apuce un exemplar din cartea mea. Și m-am umflat în pene ca un cocoș. Nu era nimeni ca mine!

 

Acum, nu.

 

Acum am alungat cartea asta din mine așa cum alungi un animal periculos. Cum scoți din tine un vierme intestinal sau o tumoare. O extracție chirurgicală pe care mi-am făcut-o singur, pe viu, cu bisturiul într-o mână, cu oglinda în cealaltă, ca nu cumva, din neatenție, să îmi extrag inima.

visa

Mulțumesc

Mulțumesc celor care mi-au furat, pentru o vreme, bucuria de a trăi și celor care mi-au luat delicatețea și bunătatea drept prostie; celor care mi-au urâțit viața și mi-au schimonosit sufletul până la marginea tăioasă a disperării. Fără ei, cartea aceasta, scrisă cu tastatura și Diazepamul pe post de chiuretă, nu ar fi existat!

 

Și astfel literatura română, și tu, cititorule, ați fi fost cu o emoție mai săraci.

visa